4 definiții pentru Ambrozie

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Ambrozie (340-397 d. Hr.), sfânt creștin, renumit părinte bisericesc, ales în anul 374 episcop al Mediolanului (Milano); a constrâns pe împăratul Teodosie cel Mare să facă pocăință publică pentru vărsarea de sânge din Tesalonia și a convertit la creștinism pe fericitul Augustin. Este autor al mai multor scrieri dogmatice și exegetice, precum și autor de cântări bisericești. Este sărbătorit la 7 decembrie.

AMBROZIE, preot al episcopiei din Buzău. A însuflețit masele populare din București în lupta împotriva forțelor contrarevoluționare din iun. 1848. Poreclit „Popa Tun” pentru că, sfidînd moartea, s-a așezat în fața tunurilor inamice.

Ambrozie Rare în onomastica noastră contemporană, Ambrózie și Ambrózia reproduc num. pers. gr. Ambrósios, Ambrosia, puțin frecvente și tîrzii, dar cu semnificație clară datorită corespondenței cu adj. ambrósios „nemuritor” (neologismul rom. ambrozie, „hrană aromată a zeilor, despre care se credea că dă nemurire și tinerețe veșnică” face parte din aceeași familie, fiind, la origine, o formă substantivată a adjectivului ambrosia, un fel de elixir al vieții sau „apă vie” din basmele noastre). Cuvînt de origine indo-europeană, ambrósios provine din ámbrotos, format din prefixul negativ -a- și din -mbrótos, *mrtós „muritor” (din aceeași familie cu lat. mors, mortis și rom. moarte, vechiul indian mrtáh „mort” și martah „om muritor”, rus. smertĭ „moarte”). Datorită semnificației „nemuritor, divin, dumnezeiesc”, Ambrosios este preluat de onomastica creștină și devenind calendaristic se răspîndește în Europa (mai ales în țările occidentale, unde este răspîndit cultul unui fost episcop de Milano din sec. 4, Ambrosius). Din greacă numele ajunge și la popoarele slave vecine (la 1484 apare, în pomelnicul de la Horodiște, forma Amvrŏsiia, care reproduce pronunția din greaca modernă) și de la aceștia la români. Cum însă forma Amvrosie este foarte puțin frecventă, mult mai puternică a fost de astădată influența latino-catolică, manifestată în Transilvania și Moldova, unde apar după anul 1600 formele Ambrosie, Ambrosică, Ambrosie, Ambroze, Brosu etc. O formă mult mai cunoscută astăzi, ca nume de familie, este Ambruș, preluat de la populația maghiară. ♦ Fr. Ambrois, Ambroise, germ. Ambrosius, it. Ambrogio, Ambrogina, magh. Ambrus, Ambrozia, pol. Ambrozy, rus. Amvrósii, Ambrosii etc.

Intrare: Ambrozie
Ambrozie nume propriu
nume propriu (I3)
  • Ambrozie