6 definiții pentru Abel

Abel m. al doilea fiu al lui Adam, ucis din invidie de fratele-său Cain.

Abel (Henrick) m. ilustru matematic norvegian, trată despre funcțiunile eliptice (1802-1829).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ABEL (în „Vechiul Testament”), al doilea fiu al lui Adam și al Evei. Ucis cu invidie de fratele său mai mare, Cain.

ABEL, Othenio Lothar (1875-1946), paleontolog austriac. Prof. univ. la Göttingen și Viena. Promotor al paleobiologiei. A pus bazele reconstituirii ecologiei tipurilor fosile.

ABEL, Niels Henrik (1802-1829), matematician norvegian. A studiat funcțiile eliptice și a cercetat integralele care-i poartă numele. A demonstrat imposibilitatea rezolvării cu radicali a ecuațiilor de grad mai mare ca patru.

ABEL, bibl. ebr. Hebel „fiu”. 1. Forma ort. Avel (Syn); Avilu (Nif). 2. Forma lat.-cat.: Abel (Paș); cf. Abila mona., mold. (RI V 225), fem. din Abel sau din lat.-cat. Babila (Vavila).

Intrare: Abel
Abel
nume propriu (I3)
Abel
nume propriu (I3)