3 definiții pentru țuicărire
Explicative DEX
ȚUICĂRI, țuicăresc, vb. IV. Refl. A bea țuică, a se cinsti cu țuică; a se țuicui. – Țuică + suf. -ări.
Ortografice DOOM
țuicări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țuicăresc, imperf. 3 sg. țuicărea; conj. prez. 3 sg. și pl. țuicărească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
ȚUICĂRI vb. a se țuicui. (Se ~ toată ziua.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: țuicărire
țuicărire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
țuicări, țuicărescverb
- 1. A bea țuică, a se cinsti cu țuică; a se țuicui. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: țuicui
etimologie:
- Țuică + -ări. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.