țircăl sn [At: GS 14^r/7 / V: (înv) ~cul, (reg) ~clu (Pl: ~cluri), ~culă sf, țirc, țir (Pl și: țiruri) / Pl: ~e / E: ger Zirkel] 1 (Reg) Unealtă asemănătoare cu compasul, având diferite întrebuințări, mai ales în dulgherie Si: (reg) țărcălam¹ (1). 2 (Reg; îf țir) Custură mică cu care se sapă flori la căpățânile roților. 3 (Îvr; îf țircul) Cerc¹ (1). 4 (Reg) Partea superioară în formă de semicerc la unele oberlihturi.

țir⁴ sn vz țircăl

țirc³ sf vz țircăl

țirclu sn vz țircăl

țircul sn vz țircăl

țirculă² sf vz țircăl

țircăl, țircăle, s.n. (reg.) 1. compas folosit în dulgherie; țărcălam. 2. cerc.