6 definiții pentru țaig

Explicative DEX

țaig1 sn [At: MÎNDRESCU, I. G. 96 / V: țaic sn, țaică, țaie (Pl: țaie, țăi) sf, țâu sn / E: săs Zaich (ger Zeug)] 1 (Reg) Țesătură deasă, subțire și rezistentă, din care se fac de obicei haine de lucru. 2-3 (Mun; Olt; îf taie, țâu) Obiect de îmbrăcăminte sau de rufărie (de calitate inferioară) (ori vechi, uzat și rupt) Si: buleandră (1), zdreanță. 4-5 Haină subțire (și uzată). 6 Haină scurtă și strâmtă. 7 (Reg; îf țaică) Cămașă subțire. 8 (Lpl; îf țaie) Țoale Vz țol (12). 9 Fel de îmbrăcăminte caracteristic locuitorilor unor anumite regiuni, unor anumite categorii sociale. 10 Veșminte.

țaic2 sn vz țaig1

țaică3 sf vz țaig1

țaie1 sf vz țaig1

țâu3 sn vz țaig1

Arhaisme și regionalisme

țaig s.n. (reg.) 1. țesătură rezistentă. 2. buleandră, zdreanță. 3. haină scurtă, uzată.

Intrare: țaig
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țaig
  • țaigul
plural
  • țaiguri
  • țaigurile
genitiv-dativ singular
  • țaig
  • țaigului
plural
  • țaiguri
  • țaigurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țaic
  • țaicul
plural
  • țaicuri
  • țaicurile
genitiv-dativ singular
  • țaic
  • țaicului
plural
  • țaicuri
  • țaicurilor
vocativ singular
plural
țaică2 (g.-d. -e) substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țaică
  • țaica
plural
genitiv-dativ singular
  • țaice
  • țaicei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țaie
  • țaia
plural
  • țaii
  • țaiile
genitiv-dativ singular
  • țaii
  • țaiei
plural
  • țaii
  • țaiilor
vocativ singular
plural
țâu1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâu
  • țâul
plural
  • țâuri
  • țâurile
genitiv-dativ singular
  • țâu
  • țâului
plural
  • țâuri
  • țâurilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țaig, țaigurisubstantiv neutru

  • 1. regional Țesătură deasă, subțire și rezistentă, din care se fac de obicei haine de lucru. MDA2
  • 2. regional (În forma țaie, țâu) Obiect de îmbrăcăminte sau de rufărie (de calitate inferioară) (ori vechi, uzat și rupt). MDA2
  • 3. Haină subțire (și uzată). MDA2
  • 4. Haină scurtă și strâmtă. MDA2
  • 5. regional (În forma țaică) Cămașă subțire. MDA2
  • 6. (la) plural (În forma țaie) Țoale. MDA2
  • 7. Fel de îmbrăcăminte caracteristic locuitorilor unor anumite regiuni, unor anumite categorii sociale. MDA2
  • 8. Veșmânt. MDA2
    sinonime: veșmânt
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.