6 definiții pentru țaig
Explicative DEX
țaig1 sn [At: MÎNDRESCU, I. G. 96 / V: țaic sn, țaică, țaie (Pl: țaie, țăi) sf, țâu sn / E: săs Zaich (ger Zeug)] 1 (Reg) Țesătură deasă, subțire și rezistentă, din care se fac de obicei haine de lucru. 2-3 (Mun; Olt; îf taie, țâu) Obiect de îmbrăcăminte sau de rufărie (de calitate inferioară) (ori vechi, uzat și rupt) Si: buleandră (1), zdreanță. 4-5 Haină subțire (și uzată). 6 Haină scurtă și strâmtă. 7 (Reg; îf țaică) Cămașă subțire. 8 (Lpl; îf țaie) Țoale Vz țol (12). 9 Fel de îmbrăcăminte caracteristic locuitorilor unor anumite regiuni, unor anumite categorii sociale. 10 Veșminte.
țaic2 sn vz țaig1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țaică3 sf vz țaig1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țaie1 sf vz țaig1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țâu3 sn vz țaig1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
țaig s.n. (reg.) 1. țesătură rezistentă. 2. buleandră, zdreanță. 3. haină scurtă, uzată.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F4) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N52) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
țaig, țaigurisubstantiv neutru
- 1. Țesătură deasă, subțire și rezistentă, din care se fac de obicei haine de lucru. MDA2
- 3. Haină subțire (și uzată). MDA2
- 4. Haină scurtă și strâmtă. MDA2
- 5. (În forma țaică) Cămașă subțire. MDA2
-
- 7. Fel de îmbrăcăminte caracteristic locuitorilor unor anumite regiuni, unor anumite categorii sociale. MDA2
- 8. Veșmânt. MDA2sinonime: veșmânt
etimologie:
- Zaich MDA2
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.