țălí, țălesc, (țeli), v.t. (reg.) A nimeri, a ținti: „Și batăr cât o dat să-l lovească, nicicum nu l-o nimerit, nu l-o țălit” (Bilțiu, 1999: 382). – Din germ. zielen „a ochi, a ținti” (Țurcanu); din țel / țăl (MDA).

țăli, țălesc, (țeli), vb. tranz. – (reg.) A nimeri, a ținti (Lenghel, 1979; Bârsana): „Și batăr cât o dat să-l lovească, nicicum nu l-o nimerit, nu l-o țălit” (Bilțiu, 1999: 382; Desești). (Banat, Trans.). – Din germ. zielen „a ochi, a ținti” (Țurcanu); din țel / țăl (MDA).

țăli, țălesc, (țeli), vb. tranz. – A nimeri, a ținti (Lenghel 1979; Bârsana). Forma a țeli este semnalată, cu același înțeles, în Banat și Transilvania (Mihai 2007). – Din germ. zielen „a ochi” (Țurcanu).