O definiție pentru țâstuire
Explicative DEX
țîstuĭésc v. tr. (d. țîst!). Fam. Impun cuĭva tăcere cu autoritate saŭ cu familiaritate pin țîst ca să nu strig: prezidentu îĭ țîstuĭa să nu vorbească.
Intrare: țâstuire
țâstuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||