ȚURLOIU, ❍ȚÎRLOIU (pl. -loaie) sn. 1 🫀 Partea piciorului de la genunchiu pîna la glezne; fluierul piciorului, tibia (👉 🖼 4345): ciorapii, de lînă albă... se numesc călțunași și se ridică peste țurloiu pînă la jumătatea pulpei (PĂC.); îl lovi odată cu bîta peste țurloiu, de-l secă la inimă (D.-ZAMF.); dacă pe cineva îl doare țîrloiul, adecă fluierul piciorului, se unge cu cari de stejar (MAR.) ¶ 2 = ȚURLUIU: din al treilea rezervoriu se aducea altă dată apă, pe țurloaie, la Ierusalim (BOL.).

țîrlóĭ m. (d. țîrîĭ. V. cĭocîrlie). Trans. Cĭocîrlie. N., pl. oaĭe. Țuțuroĭ, cĭucĭur pe care se scurge un izvor.