O definiție pentru țândru-mândru

Explicative DEX

țândru-mândru, ~ră-~ră [At: MÎNDRESCU, L. P. 86 / Pl: ~ri-~ri, ~re-~re / E: mândru] (Reg) 1 a Îngâmfat. 2 a (Îe) Țândră-mândră și flămândă Se spune despre o persoană care, deși săracă, este mândră. 3 sf Femeie frumoasă, veselă, drăgăstoasă, dar leneșă.

Intrare: țândru-mândru
țândru-mândru adjectiv
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țândru-mândru
  • țândrul-mândrul
  • țândră-mândră
  • țândra-mândra
plural
  • țândri-mândri
  • țândrii-mândrii
  • țândre-mândre
  • țândrele-mândrele
genitiv-dativ singular
  • țândru-mândru
  • țândrului-mândrului
  • țândre-mândre
  • țândrei-mândrei
plural
  • țândri-mândri
  • țândrilor-mândrilor
  • țândre-mândre
  • țândrelor-mândrelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țândru-mândru, țândră-mândrăadjectiv

regional
  • 1. Îngâmfat. MDA2
    sinonime: îngâmfat
    • chat_bubble expresie Țândră-mândră și flămândă se spune despre o persoană care, deși săracă, este mândră. MDA2
etimologie:
  • mândru MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.