6 definiții pentru țâflă
Explicative DEX
❍ȚÎFLĂ sf. Mold. Bucov. (ȘEZ.) 🌐 = ȚICLĂU [țiclă].
❍ȚÎLFĂ (pl. -fe) sf. Olten. (R.-COD.) (FURT.) 🌐 = ȚÎFLĂ.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
TÎLFĂ[1] s. f. v. țîflă.
- Posibilă eroare (în loc de țâlfă), această formă nu e consemnată nici la intrarea principală. — gall
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚÎFLĂ, țîfle, s. f. (Regional) Vîrf ascuțit de deal; pisc, stîncă; munte, deal, movilă. – Variantă: țîlfă s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚÎLFĂ s. f. v. țîflă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚÎFLĂ, țîfle, s. f. (Reg.) Vîrf ascuțit de munte, pisc (stîncos). – V. țiclă.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: țâflă
țâflă substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
țâlfă substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
tâlfă substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
țâflă, țâflesubstantiv feminin
etimologie:
- țiclă DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.