țâțar¹ sm [At: BĂCESCU, PĂS. 323 / Pl: ~i / E: țâț² + -ar] (Orn; reg; îc) ~ de apă Pescărel (Cinclus cinclus).

țâțar² [At: PUȘCARIU, L. R. I, 396 / V: țiț~ / Pl: (1;4) ~e / E: țâță + -ar] 1 sn (Reg) Biberon. 2 s (Reg; șîf țițar) Soi de viță de vie nedefinit mai îndeaproape. 3 s (Reg; șîf țițar) Strugure produs de țâțar² (2). 4 sn (Pfm) Sutien.

țițar s vz țâțar²

țâțar s.m., n. 1. (s.m.) varietate de struguri. 2. (s.n.) biberon, susetă.

țâțár, țâțare, s.n. Sutien. – Din țâță „sân, mamelă” + suf. -ar.