O definiție pentru Țuică


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ȚUÍC/Ă b. (Sur III; Viciu 35); – C. (An Pl 127); -a, frate cu Argeșan, 1695 (Has), < subst. țuică.

Intrare: Țuică
Țuică nume propriu
nume propriu (I3)
  • Țuică