O definiție pentru Țigan


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ȚIGAN etnic, luat și ca prenume de romîni, îndeosebi la femei, și ca poreclă. I. Masculin. 1. Țigan (Dm); – cîțiva săteni (17 B II 49, 332, 408); – răzeș (17 A IV 126, III 366; 17 B I 5); – frate cu Raciu, moșn. (16 B V 207); Țegan (17 B I 377); Țigănescul (sic), Radu, log. (Deal 16). 2. Țăgănaș, Gh. (Sd XI 56). 3. Țigăn/el, Vladul (17 B IV 170); -eii s. (Glos). 4. Țigănilă (17 B I 328, etc.; Mus 56); Țigăneală, R. 1702 (Cat Braș 44). 5. Țigănoiul, Crăciun (Sd VII 305). 6. Țigănușa b. (16 B II 324, IV 212). II. Prenume sau epitet alături de prenumele calendaristic, la femei: 1. „Todosia – Țiganca” vinde o treime de sat (17 A V 120), deci romîncă; Țiganca f., mold. (Isp II1; 17 A V 276). 2. Țăganca (17 A II 63; Isp II1); – fiica lui Alexa, răzeș (17 A II 374). 3. Țiganca, fiica Sorei (17 A V 241).

Intrare: Țigan
Țigan nume propriu
nume propriu (I3)
  • Țigan