9 definiții pentru șuvei (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șuvei1 sn [At: CLEMENS / Pl: ~e / E: ns cf ciovei, ciuvai] (Reg) Retevei.

șuvei2 sn [At: GHEȚIE, R. M. / Pl: ? / E: ns cf șofei] (Trs; îs) ~ul popii Ultimul pahar.

șuvei3 vi [At: GLOSAR REG. / Pzi: ? / E: ns cf șovăi1, mg csovăl „a clătina din cap”] (Mol) A sta cu capul înclinat într-o parte.

cĭovéĭ și cĭuvéĭ n., pl. eĭe (sîrb. čivija, bucățică de lemn. Cp. și cu it. civaie, legume). Nord. Pl. Cĭorcĭoboate, hondrobeĭe, obĭecte casnice (cutiĭ, putinĭ, clondire ș. a.): în acest paravan încap multe cĭoveĭe ale caseĭ, ca într’o camară (Sadov. VR. 1911, 3, 384); ghemuit între bulendre și „ceoveĭe” într’un cort (N. N. Beldiceanu, CL. 1910, 12, 1145). – Și cĭuhăĭe, în Nț. și cĭuheĭe (rev. I. Crg. 5, 183), în Btș. șuveĭe. În Meh. șuveĭ, o bucată de lemn de aruncat într’un pom ca să cadă poamele.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘUVÉI s. v. bâtă, ciomag, măciucă, retevei, scurtătură.

șuvei s. v. BÎTĂ. CIOMAG. MĂCIUCĂ. RETEVEI. SCURTĂTURĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șuvéi2, șuvéie, s.n. (reg.; în sintagmă) șuveiul popiii = ultimul pahar.

șuvéi, șuveie, s.n. – Băț scurt; ciomag, bâtă (Memoria 2001). – Et. nec. (MDA).

Intrare: șuvei (s.n.)
șuvei (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N65)
Surse flexiune: DAR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șuvei
  • șuveiul
  • șuveiu‑
plural
  • șuveie
  • șuveiele
genitiv-dativ singular
  • șuvei
  • șuveiului
plural
  • șuveie
  • șuveielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)