3 definiții pentru șulean (ciocan)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șulean, ~ă [At: MDT / Pl: ~eni, ~ene / E: nct] 1 a (Reg) Care este oblic Si: pieziș. 2 sf Gaură oblică perforată în peretele unui abataj, pentru introducerea explozivului Si: împușcătură. 3 sf (Pex) Ansamblul găurilor de felul șulenelor (2). 4 s Ciocan curbat, folosit în mină.

ȘULEÁN, șuleane, s. n. Ciocan de mînă.

ȘULEÁN șuléne n. Ciocan de mână, folosit în operații de abataj. /Orig. nec.

Intrare: șulean (ciocan)
șulean2 (pl. -ane) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șulean
  • șuleanul
  • șuleanu‑
plural
  • șuleane
  • șuleanele
genitiv-dativ singular
  • șulean
  • șuleanului
plural
  • șuleane
  • șuleanelor
vocativ singular
plural
șulean2 (pl. -ene) substantiv neutru
substantiv neutru (N4)
Surse flexiune: NODEX
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șulean
  • șuleanul
  • șuleanu‑
plural
  • șulene
  • șulenele
genitiv-dativ singular
  • șulean
  • șuleanului
plural
  • șulene
  • șulenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șulean

  • 1. Ciocan de mână, folosit în operații de abataj.
    surse: DLRLC NODEX

etimologie: