șuflă¹ sf [At: CADE / V: (reg) șoaf~, șulfă / Pl: ~le / E: ger Schaufel] 1 (Reg) Lopată. 2 (Trs) Căuș (pentru făină). 3 (Reg) Unitate de măsură pentru făină.

șuflă² sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~le / E: nct] (Reg) Nasture de metal.

șúflă f., pl. e (sas. schufel, germ. schaufel, lopată adîncată; pol. szufla. V. cofer). Trans. Căuș de luat făină ș. a. Mold. nord. Lopată adîncată de luat petriș, gunoĭ ș. a. – Și șulfă (GrS. 6, 245). V. scafă.

șoaflă sf vz șuflă¹

șulfă² sf vz șuflă¹

2) șúlfă f., V. șuflă.

șuflă (-le), s. f. – (Trans.) Linguroi. Germ. Schaufel, dial. Schufel (Candrea).

ȘUFLĂ s. v. cauc, căuș, lopată, ramă, scafă, vâslă.

șuflă s. v. CAUC. CĂUȘ. LOPATĂ. RAMĂ. SCAFĂ. VÎSLĂ.

șuflă¹, șufle, s.f. (reg.) 1. lopată. 2. căuș (pentru făină). 3. unitate de măsură pentru făină.

șuflă², șufle, s.f. (reg.) nasture de metal.