3 definiții pentru ștopleag


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ștopleag sn [At: MUSCEL, 30 / V: (reg) șteo~, ștep~, ~ol~, ștrofleac, ștrofl~ (Pl: ~uri) sn, ~ofleac (Pl: ~eci) sm, ștepel~ (Pl: ~egi) sm, șteplea (Pl: ~egi) sf / Pl: ~ege / E: ns cf șteap1, ger Stoppel] 1 (Olt; Mun) Cotor de plantă rămas pe câmp după cosit sau după secerat Si: (reg) țeapă (33). 2 (Olt; Mun; pex) Ghimpe1 (1). 3 (Mun) Tulpină uscată. 4 (Mun) Bucată scurtă de lemn. 5 (Olt) Partea tulpinii unui copac rămasă la suprafața pământului, după ce copacul a fost tăiat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ștopleág s. n., pl. ștoplége


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ștopleág, ștoplége, s.n. (reg.) 1. cotor de plantă rămas pe câmp după cosit sau după secerat; țeapă, ghimpe, șteap. 2. tulpină uscată; bucată scurtă de lemn. 3. partea tulpinii unui copac rămasă la suprafața pământului după tăiere.

Intrare: ștopleag
ștopleag substantiv neutru
substantiv neutru (N16)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștopleag
  • ștopleagul
  • ștopleagu‑
plural
  • ștoplege
  • ștoplegele
genitiv-dativ singular
  • ștopleag
  • ștopleagului
plural
  • ștoplege
  • ștoplegelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)