4 definiții pentru știobâlcăit (bălăceală)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

știobâlcăit sn [At: CIAUȘANU, GL. / V: (reg) șto~ / Pl: ~uri / E: știobâlcăi] (Reg) 1 Zgomot produs de un lichid, prin clătinare într-un vas Si: (reg) știobâlcăială (1), știobâlcăire (1). 2 Scufundare cu zgomot în apă Si: (reg) știobâlcăială (2), știobâlcăire (2). 3 Bălăcire (la scăldat) Si: (reg) știobâlcăială (3), știobâlcăire (3).

ȘTIOBÂLCĂÍT ~uri n. 1) v. A ȘTIOBÂLCĂI. 2) Zgomot caracteristic produs de un obiect sau de o ființă care cade sau se cufundă în apă. /v. a știobâlcăi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTIOBÂLCĂÍT s. v. bălăceală.

știobîlcăit s. v. BĂLĂCEALĂ.

Intrare: știobâlcăit (bălăceală)
știobâlcăit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • știobâlcăit
  • știobâlcăitul
  • știobâlcăitu‑
plural
  • știobâlcăituri
  • știobâlcăiturile
genitiv-dativ singular
  • știobâlcăit
  • știobâlcăitului
plural
  • știobâlcăituri
  • știobâlcăiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

știobâlcăit (bălăceală)

  • 1. Zgomot caracteristic produs de un obiect sau de o ființă care cade sau se cufundă în apă.
    surse: NODEX sinonime: bălăceală

etimologie:

  • vezi știobâlcăi
    surse: NODEX