5 definiții pentru ștalău


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘTALĂU s. v. grajd, șopron, șură.

ștalău s. v. GRAJD. ȘOPRON. ȘURĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ștalắu, ștaláuă, s.n. (reg.) 1. grajd; șură. 2. coteț de păsări. 3. locuință provizorie la munte, folosită de țărani numai când sunt la lucru.

ștalắu, ștalauă, s.n. – (reg.) 1. Grajd, poiată: „Ca mujderu la ștalău” (Țiplea, 1906: 449). 2. Coteț. – Din magh. istálló „grajd” (MDA).

ștalắu, -auă, s.n. – 1. Grajd, poiată: „Ca mujderu la ștalău” (Țiplea 1906: 449). 2. Coteț. – Din srb. štalog (Candrea), der. din germ. Stall (DER), sau din staul „grajd”.

Intrare: ștalău
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștalău
  • ștalăul
  • ștalău‑
plural
  • ștalaie
  • ștalaiele
genitiv-dativ singular
  • ștalău
  • ștalăului
plural
  • ștalaie
  • ștalaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)