3 definiții pentru șpronțuit (s.n.; -uri)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șpronțuit a [At: ARVINTE, TERM. 169 / Pl: ~e / E: șpronțui] (Reg; d. capetele buștenilor) Rotunjit cu toporul.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘPRONȚUÍT s. olărit. (~ unui buștean.)

ȘPRONȚUIT s. (SILV.) olărit. (~ unui buștean.)

Intrare: șpronțuit (s.n.; -uri)
șpronțuit (s.n.; -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpronțuit
  • șpronțuitul
  • șpronțuitu‑
plural
  • șpronțuituri
  • șpronțuiturile
genitiv-dativ singular
  • șpronțuit
  • șpronțuitului
plural
  • șpronțuituri
  • șpronțuiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)