3 definiții pentru șprițuitor (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șprițuitor [At: DER / P: ~țu-i~ / Pl: ~i sm, ~oare sn / E: șprițui2 + -tor] 1 sm (Reg) Muncitor forestier care toarnă apă pe uluc pentrua înlesni alunecarea buștenilor Si: (reg) șprițar. 2 sn Aparat pentruaplicarea, prin stropire, pe suprafața unor piese a vopselei, a lacului etc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șprițuitór1 (persoană) (reg.) (-țu-i-) s. m., pl. șprițuitóri

șprițuitór (persoană) s. m. (sil. -țu-i-), pl. șprițuitóri

Intrare: șprițuitor (persoană)
șprițuitor2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
  • silabație: șpri-țu-i-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șprițuitor
  • șprițuitorul
  • șprițuitoru‑
plural
  • șprițuitori
  • șprițuitorii
genitiv-dativ singular
  • șprițuitor
  • șprițuitorului
plural
  • șprițuitori
  • șprițuitorilor
vocativ singular
  • șprițuitorule
  • șprițuitore
plural
  • șprițuitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)