4 definiții pentru șpăltuit (part.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘPĂLTUÍ, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. – Din germ. spalten.

ȘPĂLTUÍ, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. – Din germ. spalten.

șpăltui vt [At: NOM. MIN. I, 382 / V: sp~, ~Ițui / Pzi: ~esc / E: ger spalten] (Tăb;i. piei) A supune șpăltuirii.

ȘPĂLTUÍ, șpăltuiesc, vb. IV. Tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. Mașină de șpăltuit.

A ȘPĂLTUÍ ~iésc tranz. (piei) A despica în grosime în procesul prelucrării. /<germ. spalten

Intrare: șpăltuit (part.)
șpăltuit2 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpăltuit
  • șpăltuitul
  • șpăltuitu‑
  • șpăltui
  • șpăltuita
plural
  • șpăltuiți
  • șpăltuiții
  • șpăltuite
  • șpăltuitele
genitiv-dativ singular
  • șpăltuit
  • șpăltuitului
  • șpăltuite
  • șpăltuitei
plural
  • șpăltuiți
  • șpăltuiților
  • șpăltuite
  • șpăltuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șpăltui

  • 1. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Mașină de șpăltuit.
      surse: DLRLC

etimologie: