3 definiții pentru șlefuitor (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șlefuitor, ~oare [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 130 / P: ~fu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: șlefui1 + -tor] 1 a (D. instrumente) Care servește la șlefuit1 (1-2). 2 sm Persoană specializată în șlefuire (1-2).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!șlefuitór (-fu-i-) adj. m., s. m., pl. șlefuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. șlefuitoáre

șlefuitór adj. m., s. m. (sil. -fu-i-), pl. șlefuitóri; f. sg. și pl. șlefuitoáre

Intrare: șlefuitor (adj.)
șlefuitor2 (adj.) adjectiv
  • silabație: șle-fu-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șlefuitor
  • șlefuitorul
  • șlefuitoru‑
  • șlefuitoare
  • șlefuitoarea
plural
  • șlefuitori
  • șlefuitorii
  • șlefuitoare
  • șlefuitoarele
genitiv-dativ singular
  • șlefuitor
  • șlefuitorului
  • șlefuitoare
  • șlefuitoarei
plural
  • șlefuitori
  • șlefuitorilor
  • șlefuitoare
  • șlefuitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)