șlădun sm vz slădun

ȘLĂDÚN, șlăduni, s. m. (Regional; și în forma slodun) Gorun. Slodun se zice în Oltenia, iar în Muntenia și Moldova se numește stejar. ȘEZ. XV 124. – Variantă: slodún s. m.

ȘLĂDÚN, șlăduni, s. m. (Reg.) Gorun. [Var.: slodún s. m.] – Sb. sladun.

șlădún, V. slădun.

slădun sm [At: HEM. 1 790 / V: (reg) ~e, slad~, sled~, slodum, slod~, sledum, șled~, șlod~, șted~ / Pl: ~i / E: bg сладун, srb sladun] 1 (Pop) Numele mai multor specii de stejar (Quercus). 2 (Orn; reg; îf slodun) Specie de lăstun nedefinită mai îndeaproape. 3 (Reg; dep; îf slodun) Om leneș.

slodun sm vz slădun

SLODÚN s. m. v. șlădun.

slădún și (Mold. sud) slodún, aĭurea șlodún, șledún și (Trans.) șlódun m. (bg. sladun, stejar cu ghindă dulce, quercus aesculus, a. sladŭk, dulce). Gorun, tufan (quercus sessilifiora). – La Sov. 113: Ce nu facĭ dint’un fag slodun (oblu, drept)? Pe cînd dintr’un ciortac, ce s’alegi? La 175: cu un fag slodun pe umăr. La 299: gîtu ca un slodun (rătund, robust).

slodún V. slădun.