5 definiții pentru șișcăvit

Explicative DEX

șișcăvit1, ~ă a [At: CIAUȘANU, V. 201 / V: (reg) ~ănit / Pl: ~iți, ~e / E: șișcăvi1] (D. oameni) 1 (Reg; îf șișcănit) Peltic. 2 (Olt) Bâlbâit2 (2).

șișcănit, ~ă a vz șișcăvit1

Sinonime

ȘIȘCĂVIT adj., s. v. bâlbâit, gângav, gângăvit, gângâit.

șișcăvit adj., s. v. BÎLBÎIT. GÎNGAV. GÎNGĂVIT. GÎNGÎIT.

Arhaisme și regionalisme

șișcăvit, -ă, adj. (reg.; despre oameni) 1. (în forma: șișcănit) peltic, sâsâit. 2. (refl.) a se bâlbâi, a se gângăvi.

Intrare: șișcăvit
șișcăvit
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șișcăvit
  • șișcăvitul
  • șișcăvitu‑
  • șișcăvi
  • șișcăvita
plural
  • șișcăviți
  • șișcăviții
  • șișcăvite
  • șișcăvitele
genitiv-dativ singular
  • șișcăvit
  • șișcăvitului
  • șișcăvite
  • șișcăvitei
plural
  • șișcăviți
  • șișcăviților
  • șișcăvite
  • șișcăvitelor
vocativ singular
plural
șișcănit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șișcănit
  • șișcănitul
  • șișcănitu‑
  • șișcăni
  • șișcănita
plural
  • șișcăniți
  • șișcăniții
  • șișcănite
  • șișcănitele
genitiv-dativ singular
  • șișcănit
  • șișcănitului
  • șișcănite
  • șișcănitei
plural
  • șișcăniți
  • șișcăniților
  • șișcănite
  • șișcănitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)