3 definiții pentru șest (persoană) învechit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șest2 [At: BUL. FIL. II, 207 / Pl: ~uri sn / E: rs шесть] (Arg) 1-2 sn, i (Adesea pronunțat cu „e” prelungit) (Cuvânt prin care se) semnalează apropierea unei (sau a unor) persoane față de care se cere precauție sau care reprezintă un pericol Si: (arg) șase (11-12). 3 sn (Îlav) Pe ~ Pe furiș. 4 sn (Îal) În mod fraudulos. 5 sms Răufăcător care stă la pândă pentru a-și avertiza tovarășii la apropierea unui pericol.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: șest (persoană)
șest1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șest
  • șestul
  • șestu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • șest
  • șestului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)