3 definiții pentru șeruitor (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

șeruitor [At: NOM. PROF. 45 / P: ~ru-i~ / Pl: ~i sm, ~oare sn / E: șerui2 + -tor] (Tăb) 1 sm Muncitor care rade resturile de carne de pe piei, înainte de a le pune la argăseală. 2 sn Cuțit întrebuințat la răzuirea resturilor de carne de pe pieile jupuite.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șeruitór1 (persoană) (-ru-i-) s. m., pl. șeruitóri

șeruitór (persoană) s. m. (sil. -ru-i-), pl. șeruitóri

Intrare: șeruitor (persoană)
șeruitor2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: șe-ru-i-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șeruitor
  • șeruitorul
  • șeruitoru‑
plural
  • șeruitori
  • șeruitorii
genitiv-dativ singular
  • șeruitor
  • șeruitorului
plural
  • șeruitori
  • șeruitorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)