șagalnic a. Mold. glumeț: Cupidon, un paj șagalnic EM. [V. șagă].

șăgalnic, ~ă a [At: CANTEMIR, S. M. 284/12 / Pl: ~ici, ~ice / E: șagă + -alnic] (Pop) 1 (D. oameni) Care este glumeț Si: (îrg) șăgaci, (reg) șăgos. 2 (D. fizionomia sau d. manifestările oamenilor) Care provoacă hazul (păstrând o aparentă seriozitate).

șăgálnic, -ă adj. (d. șagă). Est. Glumeț, ĭubitor de șăgĭ. – Fam. șa-, dar lit. șă- și rar șe-.