6 definiții pentru ș (interj.) șșș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Ș2 interj. (De obicei prelungit) Cuvânt folosit pentru a-i cere cuiva să tacă, să păstreze tăcere. – Onomatopee.

Ș2 interj. (De obicei prelungit) Cuvânt folosit pentru a-i cere cuiva să tacă, să păstreze tăcere. – Onomatopee.

ș2 i [At: ALR SN II h 366 / E: fo] (De obicei prelungit) 1 Cuvânt prin care se cere cuiva să facă liniște. 2 (Reg) Cuvânt cu care se alungă păsările.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: ș (interj.)
ș2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • ș
șșș interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • șșș

ș (interj.) șșș

  • 1. (De obicei prelungit) Cuvânt folosit pentru a-i cere cuiva să tacă, să păstreze tăcere.
    surse: DEX '09

etimologie: