5 definiții pentru învita

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

învita2 [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~ngi~, ~nji~, ~nzi~ / Pzi: învit, (iuz) ~tez / E: ml invitare] (Îrg) 1 vt A îndemna. 2 vt A provoca. 3 vt A instiga. 4 vt A năsoci. 5 vr A se aduna pentru a se ridica împotriva cuiva Si: (înv) a se îngloti, a se pâlcui. 6 vt (Trs) A deschide apetitul. 7 vr (D. vacă) A fi în călduri.

învitéz v. tr. (lat. invito. -áre, a invita). Est. Vechĭ. Azĭ Maram. Îndemn, amuț, îmboldesc (la răŭ). V. refl. Mă amuț, mă pornesc: s’aŭ învitat asupra Ducăĭ-Vodă (N. Cost.). Mă înădesc, mă nărăvesc: se învitase țăraniĭ de veneaŭ la divan cu pîră (N. Cost.).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

învita (învitez, învitat), vb.1. A incita, a stimula. – 2. A provoca, a ațîța. – 3. (Refl.) A se reuni, a se întruni. Lat. invitāre (Pușcariu 903; Candrea-Dens., 898; Tiktin; DAR). Înv., se aude încă în unele regiuni; a fost înlocuit aproape complet de dubletul său invita, vb. (a pofti), din fr. inviter.Der. învitător, adj. (instigator); învitătură, s. f. (înv., instigare).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

învita, învit, vb. I (înv.) 1. a îndemna la ceva. 2. a provoca, a instiga, a ațâta, a întărâta, a asmuți, a intriga, a băga fitiluri. 3. a născoci, a produce. 4. a se strânge laolaltă spre a porni împotriva cuiva; a se îngloti, a se pâlcui, a se înceti. 5. a deștepta în cineva dorința, pofta de a face ceva, a deschide apetitul pentru ceva (de ex. unei vaci i se face de taur).

Intrare: învita
învita (1 învit) verb grupa I conjugarea I
verb (VT3)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învita
  • ‑nvita
  • învitare
  • ‑nvitare
  • învitat
  • ‑nvitat
  • învitatu‑
  • ‑nvitatu‑
  • învitând
  • ‑nvitând
  • învitându‑
  • ‑nvitându‑
singular plural
  • învi
  • ‑nvi
  • învitați
  • ‑nvitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învit
  • ‑nvit
(să)
  • învit
  • ‑nvit
  • învitam
  • ‑nvitam
  • învitai
  • ‑nvitai
  • învitasem
  • ‑nvitasem
a II-a (tu)
  • înviți
  • ‑nviți
(să)
  • înviți
  • ‑nviți
  • învitai
  • ‑nvitai
  • învitași
  • ‑nvitași
  • învitaseși
  • ‑nvitaseși
a III-a (el, ea)
  • învi
  • ‑nvi
(să)
  • învite
  • ‑nvite
  • învita
  • ‑nvita
  • învită
  • ‑nvită
  • învitase
  • ‑nvitase
plural I (noi)
  • învităm
  • ‑nvităm
(să)
  • învităm
  • ‑nvităm
  • învitam
  • ‑nvitam
  • învitarăm
  • ‑nvitarăm
  • învitaserăm
  • ‑nvitaserăm
  • învitasem
  • ‑nvitasem
a II-a (voi)
  • învitați
  • ‑nvitați
(să)
  • învitați
  • ‑nvitați
  • învitați
  • ‑nvitați
  • învitarăți
  • ‑nvitarăți
  • învitaserăți
  • ‑nvitaserăți
  • învitaseți
  • ‑nvitaseți
a III-a (ei, ele)
  • învi
  • ‑nvi
(să)
  • învite
  • ‑nvite
  • învitau
  • ‑nvitau
  • învita
  • ‑nvita
  • învitaseră
  • ‑nvitaseră
învita (1 învitez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învita
  • ‑nvita
  • învitare
  • ‑nvitare
  • învitat
  • ‑nvitat
  • învitatu‑
  • ‑nvitatu‑
  • învitând
  • ‑nvitând
  • învitându‑
  • ‑nvitându‑
singular plural
  • învitea
  • ‑nvitea
  • învitați
  • ‑nvitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învitez
  • ‑nvitez
(să)
  • învitez
  • ‑nvitez
  • învitam
  • ‑nvitam
  • învitai
  • ‑nvitai
  • învitasem
  • ‑nvitasem
a II-a (tu)
  • învitezi
  • ‑nvitezi
(să)
  • învitezi
  • ‑nvitezi
  • învitai
  • ‑nvitai
  • învitași
  • ‑nvitași
  • învitaseși
  • ‑nvitaseși
a III-a (el, ea)
  • învitea
  • ‑nvitea
(să)
  • înviteze
  • ‑nviteze
  • învita
  • ‑nvita
  • învită
  • ‑nvită
  • învitase
  • ‑nvitase
plural I (noi)
  • învităm
  • ‑nvităm
(să)
  • învităm
  • ‑nvităm
  • învitam
  • ‑nvitam
  • învitarăm
  • ‑nvitarăm
  • învitaserăm
  • ‑nvitaserăm
  • învitasem
  • ‑nvitasem
a II-a (voi)
  • învitați
  • ‑nvitați
(să)
  • învitați
  • ‑nvitați
  • învitați
  • ‑nvitați
  • învitarăți
  • ‑nvitarăți
  • învitaserăți
  • ‑nvitaserăți
  • învitaseți
  • ‑nvitaseți
a III-a (ei, ele)
  • învitea
  • ‑nvitea
(să)
  • înviteze
  • ‑nviteze
  • învitau
  • ‑nvitau
  • învita
  • ‑nvita
  • învitaseră
  • ‑nvitaseră
înzita
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)