4 definiții pentru învățat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVĂȚÁT1 s. n. Învățare. – V. învăța.

ÎNVĂȚÁT1 s. n. Învățare. – V. învăța.

învățat1 sn [At: NEGRUZZI, S. I, 40 / Pl: ~uri / E: învăța] 1 Obișnuire. 2 Familiarizare. 3 Deprindere. 4-13 Învățare (4-13). 14 Înțelegere. 15-19 Învățare (15-19). 20 Aflare. 21 (Înv) Poruncire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: învățat (s.n.)
învățat2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învățat
  • ‑nvățat
  • învățatul
  • învățatu‑
  • ‑nvățatul
  • ‑nvățatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • învățat
  • ‑nvățat
  • învățatului
  • ‑nvățatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învățat (s.n.)

etimologie:

  • vezi învăța
    surse: DEX '09 DEX '98