21 de definiții pentru întremat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTREMÁT, -Ă, întremați, -te, adj. Restabilit, refăcut după o boală, după o oboseală; înzdrăvenit. – V. întrema.

ÎNTREMÁT, -Ă, întremați, -te, adj. Restabilit, refăcut după o boală, după o oboseală; înzdrăvenit. – V. întrema.

întremat1 sn [At: DA ms / V: (înv) ~răm~ / Pl: ~uri / E: întrema] (Pop) 1 Întremare (1). 2 (Înv) Înarmare. 3 Întărire. 4-6 Întremare (4-6).

întremat2, ~ă a [At: PITIȘ, ȘCH., ap. DA ms / V: (înv) ~răm~ / Pl: ~ați, ~e / E: întrema] 1 (D. o armă) Pregătit pentru atac. 2 Înarmat. 3 Consolidat. 4 Voinic. 5-6 (D. oameni) Restabilit (după o boală). 7 Reîmbogățit în urma unei daune.

ÎNTREMÁT, -Ă, întremați, -te, adj. Restabilit, refăcut după o boală, după o oboseală; înzdrăvenit, întărit. Băui pînă simții că am ucis setea... și, întremați, ne întoarserăm la stînă, și eu și Huțan. HOGAȘ, M. N. 201. Radu mîncă binișorse simți mai întremat. VLAHUȚĂ, O. A. 131.

ÎNTREMÁ, întremez, vb. I. Refl. A-și recăpăta sănătatea sau puterile; a se înzdrăveni. ◊ Tranz. Tratamentul l-a întremat.Fig. A se întări. – Et. nec.

ÎNTREMÁ, întremez, vb. I. Refl. A-și recăpăta sănătatea sau puterile; a se înzdrăveni. ◊ Tranz. Tratamentul l-a întremat.Fig. A se întări. – Et. nec.

întrema [At: DOSOFTEI, PS. 239 / V: (înv) ~răma / Pzi: ~mez, (înv) întrem / E: nct] 1 vt (Iuz) A pregăti o armă pentru atac Si: a arma. 2 vr (Înv; d. oameni) A se înarma. 3-4 vtr A (se) întări. 5-6 vr A-și recăpăta sănătatea (sau puterile) după o boală Si: a se înzdrăveni, a se reface. 7 vt (Rar) A însănătoși pe cineva. 8-9 vtr (Fig) A(-și) îmbunătăți situația materială.

ÎNTREMÁ, întremez, vb. I. 1. Refl. A-și recîștiga sănătatea sau puterile, a se face sănătos (după o boală); a se reface, a se îndrepta, a se restabili, a se înzdrăveni. Prinse a se mai întrema și la față și la glas. STĂNOIU, C. I. 169. Olecuță de odihnă și să întremează zmeul bătrîn. DELAVRANCEA, O. II 34. I-a dat și lui de a mîncat și întremîndu-se bine au pornit. ȘEZ. V 153. 2. Refl. Fig. A se întări, a se consolida. Să căutăm... a ne menține... întremîndu-ne noi azi mai tare, ca națiune și ca stat. ODOBESCU, S. III 451. ◊ Tranz. D-om lua Averile, Ne-om întrema Stările, Ne-om îmbuna Zilele. TEODORESCU, P. P. 552. ♦ A căpăta forță, a deveni mai tare, mai puternic. Adierea... Se iuțește, se-ntremează, mișcă unda și-i dă brînci. MACEDONSKI, O. I 161. 3. Tranz. (Învechit) A pregăti, a ține gata de atac. Ce dai tu în mine, mă? (Și ciomagu-și întremă). PANN, P. V. III 30. ◊ Fig. Bătrînul atuncea gura-și întremează, Și învățătura astfel își urmează. PANN, P. V. I 12.

A SE ÎNTREMÁ mă ~éz intranz. A-și reveni după o boală; a recăpăta puteri; a se înfiripa; a se înzdrăveni. /Orig. nec.

A ÎNTREMÁ ~éz tranz. A face să se întremeze; a înzdrăveni; a înfiripa. /Orig. nec.

întremà v. 1. a reveni la sănătate: cu încetul se întrema; 2. a recăpăta: bătrânul gura ’și întremează PANN; 3. a restabili: să’și întremeze oștirea din spaimă BĂLC. [Metaforă luată din tehnica țesutului (v. tramă): a întinde pânza spre a o țese, în opozițiune cu destrăma].

întrám, întrắm, întrăméz și -eméz, a v. tr. (d. în și tram, ca distram). Restabilesc sănătatea, întăresc, infiripez: mîncarea și băutura te întremează. V. refl. Îmĭ recapăt sănătatea: bolnavu s’a întremat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întremá (a ~) vb., ind. prez. 3 întremeáză

întremá vb., ind. prez. 1 sg. întreméz, 3 sg. și pl. întremeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. întreméze

întremez, -tremează 3, -tremat prt.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTREMÁT adj. (MED.) 1. îndreptat, înfiripat, însănătoșit, înzdrăvenit, lecuit, refăcut, restabilit, ridicat, tămăduit, vindecat, (Mold.) pribolit, (înv.) sănătoșat. (Bolnav complet ~.) 2. fortificat, îndreptat, înfiripat, întărit, înzdrăvenit, reconfortat, refăcut, restabilit, tonificat, (Mold.) pribolit. (Bolnav ~.)

ÎNTREMAT adj. (MED.) 1. îndreptat, înfiripat, însănătoșit, înzdrăvenit, lecuit, refăcut, restabilit, ridicat, tămăduit, vindecat, (Mold.) pribolit, (înv.) sănătoșat. (Bolnav complet ~.) 2. fortificat, îndreptat, înfiripat, întărit, înzdrăvenit, reconfortat, refăcut, restabilit, tonificat, (Mold.) pribolit. (Bolnav ~.)

ÎNTREMÁ vb. (MED.) 1. a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) însănătoși, a (se) înzdrăveni, a (se) lecui, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) ridica, a (se) tămădui, a (se) vindeca, (latinism rar) a (se) sana, (pop. și fam.) a (se) drege, a (se) doftori, a (se) doftorici, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) sănătoșa, a (se) tocmi, a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) răzbuna, (Transilv.) a (se) citovi, (Mold.) a (se) priboli, (prin Olt., Ban. și Transilv.) a (se) zvidui, (înv.) a (se) remedia, a (se) vrăciui. (S-a ~ complet după o lungă boală.) 2. a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) întări, a (se) înzdrăveni, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) tonifica, (înv. și pop.) a (se) împuternici, (pop. și fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) vânjoșa, (Mold.) a (se) priboli. (S-a mai ~ puțin după scarlatină.)

ÎNTREMA vb. (MED.) 1. a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) însănătoși, a (se) înzdrăveni, a (se) lecui, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) ridica, a (se) tămădui, a (se) vindeca, (latinism rar) a (se) sana, (pop. și fam.) a (se) drege, a (se) doftori, a (se) doftorici, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) sănătoșa, a (se) tocmi, a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) răzbuna, (Transilv.) a (se) citovi, (Mold.) a (se) priboli, (prin Olt., Ban. și Transilv.) a (se) zvidui, (înv.) a (se) remedia, a (se) vrăciui. (S-a ~ după o lungă boală.) 2. a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) întări, a (se) înzdrăveni, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) tonifica, (înv. și pop.) a (se) împuternici, (pop. și fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) vînjoșa, (Mold.) a (se) priboli. (S-a mai ~ puțin după scarlatină.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

întremá (întreméz, întremát), vb.1. A mișca, a agita. – 2. (Refl.) A se înzdrăveni, a se face bine. – Var. (Mold., Bucov.) întrarma. De la arm „picior”, cu pref. întru- (Pușcariu, Dacor., I, 235; DAR; Pușcariu, Lr., 358); sensul ar fi, deci, „a pune pe picioare, a scula”. Este mai puțin probabilă der. din lat. trama (Crețu 376; Tiktin). – Der. întremător, adj. (care întremează).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

întremá, întremez, vb. refl. – A se înzdrăveni, a-și reveni, a recăpăta puteri. – Et. nec. (DEX, MDA); cuvânt autohton, fără corespondent în albaneză (Russu, 1970).

Intrare: întremat
întremat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întremat
  • ‑ntremat
  • întrematul
  • întrematu‑
  • ‑ntrematul
  • ‑ntrematu‑
  • întrema
  • ‑ntrema
  • întremata
  • ‑ntremata
plural
  • întremați
  • ‑ntremați
  • întremații
  • ‑ntremații
  • întremate
  • ‑ntremate
  • întrematele
  • ‑ntrematele
genitiv-dativ singular
  • întremat
  • ‑ntremat
  • întrematului
  • ‑ntrematului
  • întremate
  • ‑ntremate
  • întrematei
  • ‑ntrematei
plural
  • întremați
  • ‑ntremați
  • întremaților
  • ‑ntremaților
  • întremate
  • ‑ntremate
  • întrematelor
  • ‑ntrematelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întremat

  • 1. Restabilit, refăcut după o boală, după o oboseală.
    exemple
    • Băui pînă simții că am ucis setea... și, întremați, ne întoarserăm la stînă, și eu și Huțan. HOGAȘ, M. N. 201.
      surse: DLRLC
    • Radu mîncă binișor – se simți mai întremat. VLAHUȚĂ, O. A. 131.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi întrema
    surse: DEX '09 DEX '98

întrema întremare întremat

  • 1. A-și recăpăta sănătatea sau puterile; a se înzdrăveni.
    exemple
    • Prinse a se mai întrema și la față și la glas. STĂNOIU, C. I. 169.
      surse: DLRLC
    • Olecuță de odihnă și să întremează zmeul bătrîn. DELAVRANCEA, O. II 34.
      surse: DLRLC
    • I-a dat și lui de a mîncat și întremîndu-se bine au pornit. ȘEZ. V 153.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Tratamentul l-a întremat.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. figurat A se întări, a se consolida.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: consolida întări 2 exemple
      exemple
      • Să căutăm... a ne menține... întremîndu-ne noi azi mai tare, ca națiune și ca stat. ODOBESCU, S. III 451.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv D-om lua Averile, Ne-om întrema Stările, Ne-om îmbuna Zilele. TEODORESCU, P. P. 552.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. A căpăta forță, a deveni mai tare, mai puternic.
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • Adierea... Se iuțește, se-ntremează, mișcă unda și-i dă brînci. MACEDONSKI, O. I 161.
          surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv învechit A pregăti, a ține gata de atac.
    surse: DLRLC sinonime: pregăti 2 exemple
    exemple
    • Ce dai tu în mine, mă? (Și ciomagu-și întremă). PANN, P. V. III 30.
      surse: DLRLC
    • figurat Bătrînul atuncea gura-și întremează, Și învățătura astfel își urmează. PANN, P. V. I 12.
      surse: DLRLC

etimologie: