7 definiții pentru întipărit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întipărit, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 215 / Pl: ~iți, ~e / E: întipări] 1 (Înv) Tipărit. 2 Imprimat pe ceva, în urma unei apăsări. 3 (Fig) Fixat în mintea cuiva, lăsând o impresie puternică Si: imprimat, inculcat. 4 (Reg; d. icoane) Zugrăvit. 5 (Înv) Reflectat.

ÎNTIPĂRÍ, întipăresc, vb. IV. Refl. A se imprima, a lăsa urmă într-un material prin apăsare; fig. a se fixa în mintea, în conștiința cuiva, lăsând o urmă puternică. – În + tipări.

A ÎNTIPĂRÍ ~ésc tranz. A face să se întipărească; a imprima. /în + a tipări

A SE ÎNTIPĂRÍ pers. 3 se ~éște intranz. 1) (despre urme, desene) A se reproduce prin apăsare; a se imprima. 2) fig. (despre amintiri, întâmplări) A se fixa rămânând pentru mai mult timp; a se încrusta. ~ în minte. ~ în inimă. /în + a tipări


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întipărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întipărésc, imperf. 3 sg. întipăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. întipăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTIPĂRÍ vb. 1. v. imprima. 2. (înv.) a-și tipări. (Își ~ urmele în zăpadă.) 3. a imprima, a săpa. (Vremea a ~ brazde adânci pe fruntea lui.)

ÎNTIPĂRÍ vb. v. fixa, rămâne.

Intrare: întipărit
întipărit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întipărit
  • ‑ntipărit
  • întipăritul
  • întipăritu‑
  • ‑ntipăritul
  • ‑ntipăritu‑
  • întipări
  • ‑ntipări
  • întipărita
  • ‑ntipărita
plural
  • întipăriți
  • ‑ntipăriți
  • întipăriții
  • ‑ntipăriții
  • întipărite
  • ‑ntipărite
  • întipăritele
  • ‑ntipăritele
genitiv-dativ singular
  • întipărit
  • ‑ntipărit
  • întipăritului
  • ‑ntipăritului
  • întipărite
  • ‑ntipărite
  • întipăritei
  • ‑ntipăritei
plural
  • întipăriți
  • ‑ntipăriți
  • întipăriților
  • ‑ntipăriților
  • întipărite
  • ‑ntipărite
  • întipăritelor
  • ‑ntipăritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întipări

  • 1. A se imprima, a lăsa urmă într-un material prin apăsare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: imprima
    • 1.1. figurat A se fixa în mintea, în conștiința cuiva, lăsând o urmă puternică.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fixa incrusta rămâne 3 exemple
      exemple
      • Îi rămase întipărită în inimă spaima primei întîlniri cu el și-l privea mereu ca pe un străin. REBREANU, P. S. 33.
        surse: DLRLC
      • Pe vecinicie... va sta întipărită în sufletele noastre icoana mult slăvită A celei ce în lume au fost îngerul meu. ALECSANDRI, P. A. 80.
        surse: DLRLC
      • Pe fața tuturor... se vedea întipărită o întristare mută. NEGRUZZI, S. I 254.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + tipări
    surse: DEX '09 DEX '98