opțiuni
9 definiții pentru însulițat

Explicative DEX

însulițat2, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 92/2 / Pl: ~ați, ~e / E: însulița] (Înv) Străpuns cu sulița.

însulițat1 sn [At: GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 94 / Pl: ~uri / E: insulița] Însulițare.

insulița vt [At: MARIAN, D. 72 / Pzi: ~țez / E: în- + sulița] (Îvr) A străpunge cu sulița.

ÎNSULIȚA, însulițez, vb. I. Tranz. (Rar) A străpunge cu sulița. Și-a-nsulițat pe Ableros oșteanul voinic Antilohos. MURNU, I. 116. ◊ Fig. O barză... însulița cu ciocul o hrană tainică aflată în straturile apei sau în nămoluri. DUMITRIU, V. L. 120.

ÎNSULIȚA, însulițez, vb. I. Tranz. (Rar) A străpunge cu sulița. – Din în- + suliță.

însulițéz v. tr. Vechĭ. Împung cu sulița. V. împușc, săgetez.

Arhaisme și regionalisme

însulițat, însulițată, adj. (înv.) străpuns, împuns (cu sulița).

însulițat s.n. (înv.) însulițare, împungere, străpungere.

însulița, însulițez, vb. I (înv.) a străpunge cu sulița; a împunge cu sulița.

Intrare: însulițat
însulițat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însulițat
  • ‑nsulițat
  • însulițatul
  • însulițatu‑
  • ‑nsulițatul
  • ‑nsulițatu‑
  • însulițată
  • ‑nsulițată
  • însulițata
  • ‑nsulițata
plural
  • însulițați
  • ‑nsulițați
  • însulițații
  • ‑nsulițații
  • însulițate
  • ‑nsulițate
  • însulițatele
  • ‑nsulițatele
genitiv-dativ singular
  • însulițat
  • ‑nsulițat
  • însulițatului
  • ‑nsulițatului
  • însulițate
  • ‑nsulițate
  • însulițatei
  • ‑nsulițatei
plural
  • însulițați
  • ‑nsulițați
  • însulițaților
  • ‑nsulițaților
  • însulițate
  • ‑nsulițate
  • însulițatelor
  • ‑nsulițatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)