18 definiții pentru înstărit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSTĂRÍT, -Ă, înstăriți, -te, adj. Cu stare, bogat, avut, chivernisit. – V. înstări.

ÎNSTĂRÍT, -Ă, înstăriți, -te, adj. Cu stare, bogat, avut, chivernisit. – V. înstări.

înstărit, ~ă a [At: I. IONESCU, D. 380 / Pl: ~iți, ~e / E: înstări] Bogat.

ÎNSTĂRÍT, -Ă, înstăriți, -te, adj. Cu stare, bogat, avut. Gospodărie colectivă înstărită.

ÎNSTĂRÍ, înstăresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) îmbogăți. – În + stare.

ÎNSTĂRÍ, înstăresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) îmbogăți. – În + stare.

înstări vtr [At: I. IONESCU, D. 179 / Pzi: ~esc / E: în- + stare] 1-2 A (se) îmbogăți.

ÎNSTĂRÍ, înstăresc, vb. IV. Refl. A se îmbogăți, a se înavuți, a face stare. În cîțiva ani m-aș înstări cu bani, m-aș tot acăța de poalele boierilor, pîn’ ce m-aș încuiba frumos în arhontologhie. ALECSANDRI, T. 1328.

A ÎNSTĂRÍ ~ésc tranz. rar A face să se înstărească; a înavuți. [Sil. în-stă-] /în + stare

A SE ÎNSTĂRÍ mă ~ésc intranz. A deveni bogat; a acumula bunuri materiale în cantități mari; a se înavuți. /în + stare

înstărì v. a căpăta stare, a se înavuți.

înstărésc v. tr. (d. stare, avere). Îmbogățesc, înavuțesc. V. refl. Mă îmbogățesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înstărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înstărésc, imperf. 3 sg. înstăreá; conj. prez. 3 înstăreáscă

înstărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înstărésc, imperf. 3 sg. înstăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. înstăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNSTĂRÍT adj. 1. v. bogat. 2. avut, bogat, situat, (pop.) chiabur, cuprins, (reg.) bănos, (Transilv.) găzdac, (prin Munt.) taxidit. (Țăran ~.)

ÎNSTĂRIT adj. 1. bogat, căpătuit, chivernisit, îmbogățit, înavuțit, pricopsit, (pop. și depr.) ajuns. (Un om ~.) 2. avut, bogat, situat, (pop.) chiabur, cuprins, (reg.) bănos, (Transilv.) găzdac, (prin Munt.) taxidit. (Țăran ~.)

ÎNSTĂRÍ vb. v. îmbogăți.

ÎNSTĂRI vb. a se ajunge, a se căpătui, a se chivernisi, a se îmbogăți, a se înavuți, a parveni, a se pricopsi. (S-a ~ prin mijloace necinstite.)

A se înstări ≠ a sărăci

Intrare: înstărit
înstărit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înstărit
  • ‑nstărit
  • înstăritul
  • înstăritu‑
  • ‑nstăritul
  • ‑nstăritu‑
  • înstări
  • ‑nstări
  • înstărita
  • ‑nstărita
plural
  • înstăriți
  • ‑nstăriți
  • înstăriții
  • ‑nstăriții
  • înstărite
  • ‑nstărite
  • înstăritele
  • ‑nstăritele
genitiv-dativ singular
  • înstărit
  • ‑nstărit
  • înstăritului
  • ‑nstăritului
  • înstărite
  • ‑nstărite
  • înstăritei
  • ‑nstăritei
plural
  • înstăriți
  • ‑nstăriți
  • înstăriților
  • ‑nstăriților
  • înstărite
  • ‑nstărite
  • înstăritelor
  • ‑nstăritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înstărit

etimologie:

  • vezi înstări
    surse: DEX '09 DEX '98

înstări înstărit

  • 1. A (se) îmbogăți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îmbogăți înavuți antonime: sărăci un exemplu
    exemple
    • În cîțiva ani m-aș înstări cu bani, m-aș tot acăța de poalele boierilor, pîn’ ce m-aș încuiba frumos în arhontologhie. ALECSANDRI, T. 1328.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + stare
    surse: DEX '09 DEX '98