16 definiții pentru înroșit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înroșit2, ~ă a [At: BIBLIA (1688), ap. DA / V: ~ruș, ruș~ / Pl: ~iți, ~e / E: înroși] 1 Care a devenit roșu. 2 (D. metale) Devenit incandescent în foc. 3 Îmbujorat. 4 (Fig) Înflăcărat. 5 Vopsit în roșu Si: (fig) însângerat (4). 6 (D. fructe) Copt.

înroșit1 sn [At: DA ms / V: ~ruș~, ruș~ / Pl: ~uri / E: înroși] 1-2 Înroșire (1-2). 3 Îmbujorare. 4 (Fig) Înflăcărare. 5-6 Înroșire (5-6).

ÎNROȘÍT, -Ă, înroșiți, -te, adj. Colorat în roșu; devenit roșu; roșit. – V. înroși.

ÎNROȘÍT, -Ă, înroșiți, -te, adj. Colorat în roșu; devenit roșu; roșit. – V. înroși.

ÎNROȘÍT, -Ă, înroșiți, -te, adj. Colorat în roșu; devenit roșu. Parcă s-a lăsat un nor Pe lumina ochilor Și din cerul înroșit Soarele s-a prăvălit. DEȘLIU, M. 68. Roza avea ochii înroșiți și nu mai ieșea din casă. PAS, Z. I 62.

înroși [At: CORESI, EV. 192/11 / Pzi: esc / V: ~ruși / E: în- + roșu] 1-2 vtr (A face să capete sau) a căpăta culoarea roșie. 3 vr A se îmbujora. 4 vr (Fig; rar) A se înflăcăra. 5-6 vtr (D. metale) A (se) încinge în foc. 7 vt A vopsi ceva în roșu Si: a roși, (fig) a însângera (3). 8 vr (D. fructe) A se coace.

ÎNROȘÍ, înroșesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A face să capete sau a căpăta culoarea roșie; a (se) face roșu; a (se) îmbujora, a (se) înflăcăra, a (se) împurpura. ♦ A (se) încinge în foc. 2. Tranz. (Rar) A colora, a vopsi în roșu; a roși. 3. Refl. (Despre fructe) A se coace. – În + roșu sau roși.

ÎNROȘÍ, înroșesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A face să capete sau a căpăta culoarea roșie; a (se) face roșu; a (se) îmbujora, a (se) înflăcăra, a (se) împurpura. ♦ A (se) încinge în foc. 2. Tranz. (Rar) A colora, a vopsi în roșu; a roși. 3. Refl. (Despre fructe) A se coace. – În + roșu sau roși.

ÎNROȘÍ, înroșesc, vb. IV. 1. Tranz. A colora, a vopsi în roșu, a face să fie roșu. Soarele coboară în pîclele munților, înroșind asfințitul. SADOVEANU, O. I 74. Apusurile erau ca sîngele și parcă înroșeau și pămîntul. GÎRLEANU, L. 41. Refl. (Despre metale) A se încinge în foc, a deveni incandescent. Cît se înroșește ștanga de fier în jar, roade un hărtănaș de slănină. SADOVEANU, E. 90. 2. Refl. (Despre persoane sau despre fața, obrazul lor) A se face roșu (la față), datorită unui aflux de sînge; a se îmbujora. Eu, domn’ Tăun, îți mulțămesc... răspunse Ifrim, înroșindu-se ușor de atîta cinste cît i-o făcea. CAMILAR, TEM. 65. Grigoriță se uită furios la mine, se înroși pînă-n vîrful urechilor, dădu să zică ceva și nu zise nimic. HOGAȘ, DR. 240. ◊ Tranz. fact. Mă-nroșește singur gîndul Că tu ai aflat cu cale Tocmai azi să pui la probă Inima nevestei tale. COȘBUC, P. I 73. 3. Refl. (Rar, despre unele fructe sau legume) A deveni roșu (semn că a ajuns la maturitate); a se coace. Cireșile s-au înroșit. – Variantă: roșí (ALECSANDRI, P. III 217, NEGRUZZI, S. II 38, EMINESCU, N. 25) vb. IV.

A SE ÎNROȘÍ mă ~ésc intranz. v. A SE ROȘI. /în + roșu

înroșí v. a (se) face roșu: de a sângelui vărsare pământul se înroșia NEGR.

înroșésc și roșésc v. tr. Fac roș: a înroși pămîntu pin sînge, feru pin foc. V. refl. Mă fac roș: feru s’a înroșit în foc, eŭ m’am înroșit de rușine. – Vechĭ rușesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înroșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înroșésc, imperf. 3 sg. înroșeá; conj. prez. 3 înroșeáscă

înroșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înroșésc, imperf. 3 sg. înroșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înroșeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNROȘÍT adj. 1. v. incandescent. 2. v. îmbujorat. 3. v. congestionat. 4. v. injectat.

ÎNROȘIT adj. 1. incandescent, roșu. (Metal ~.) 2. îmbujorat, împurpurat, roșu, rumen, rumenit, (livr.) rubicond, (rar) roșit, (fig.) aprins, înflorit. (~ la față.) 3. congestionat, roșu, (pop. fig.) aprins. (~ la față.) 4. (MED.) congestionat, injectat, însîngerat, roșu, sîngerat, (rar) sîngeros. (Ochi ~.)

ÎNROȘÍ vb. 1. v. sângera. 2. a (se) înflăcăra, a (se) înfoca, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (S-a ~ de emoție.) 3. v. îmbujora. 4. v. congestiona. 5. v. injecta.

ÎNROȘI vb. 1. a (se) însîngera, a (se) roși, a sîngera, (înv.) a (se) crunta, a (se) încrunta, (înv. Mold.) a (se) mohorîți. (S-a ~ tot la rană.) 2. a (se) înflăcăra, a (se) înfoca, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (S-a ~ de emoție.) 3. a (se) îmbujora, a (se) împurpura, a (se) roși, a (se) rumeni, (înv.) a (se) răsura, (fig.) a (se) aprinde. (S-a ~ la față.) 4. a se congestiona, (pop. fig.) a se aprinde. (Fața i s-a ~.) 5. (MED.) a se congestiona, a se injecta. (Ochii i s-au ~.)

Intrare: înroșit
înroșit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înroșit
  • ‑nroșit
  • înroșitul
  • înroșitu‑
  • ‑nroșitul
  • ‑nroșitu‑
  • înroși
  • ‑nroși
  • înroșita
  • ‑nroșita
plural
  • înroșiți
  • ‑nroșiți
  • înroșiții
  • ‑nroșiții
  • înroșite
  • ‑nroșite
  • înroșitele
  • ‑nroșitele
genitiv-dativ singular
  • înroșit
  • ‑nroșit
  • înroșitului
  • ‑nroșitului
  • înroșite
  • ‑nroșite
  • înroșitei
  • ‑nroșitei
plural
  • înroșiți
  • ‑nroșiți
  • înroșiților
  • ‑nroșiților
  • înroșite
  • ‑nroșite
  • înroșitelor
  • ‑nroșitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înroșit

  • 1. Colorat în roșu; devenit roșu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: roșit 2 exemple
    exemple
    • Parcă s-a lăsat un nor Pe lumina ochilor Și din cerul înroșit Soarele s-a prăvălit. DEȘLIU, M. 68.
      surse: DLRLC
    • Roza avea ochii înroșiți și nu mai ieșea din casă. PAS, Z. I 62.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înroși
    surse: DEX '09 DEX '98

înroși înroșire înroșit roși

  • 1. reflexiv tranzitiv A face să capete sau a căpăta culoarea roșie; a (se) face roșu; a (se) îmbujora, a (se) înflăcăra, a (se) împurpura.
    exemple
    • Soarele coboară în pîclele munților, înroșind asfințitul. SADOVEANU, O. I 74.
      surse: DLRLC
    • Apusurile erau ca sîngele și parcă înroșeau și pămîntul. GÎRLEANU, L. 41.
      surse: DLRLC
    • Eu, domn’ Tăun, îți mulțămesc... răspunse Ifrim, înroșindu-se ușor de atîta cinste cît i-o făcea. CAMILAR, TEM. 65.
      surse: DLRLC
    • Grigoriță se uită furios la mine, se înroși pînă-n vîrful urechilor, dădu să zică ceva și nu zise nimic. HOGAȘ, DR. 240.
      surse: DLRLC
    • factitiv Mă-nroșește singur gîndul Că tu ai aflat cu cale Tocmai azi să pui la probă Inima nevestei tale. COȘBUC, P. I 73.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A (se) încinge în foc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încinge (arde) un exemplu
      exemple
      • Cît se înroșește ștanga de fier în jar, roade un hărtănaș de slănină. SADOVEANU, E. 90.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv rar A colora, a vopsi în roșu.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: roși
  • 3. reflexiv (Despre fructe) A se coace.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: coace (verb) un exemplu
    exemple
    • Cireșile s-au înroșit.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + roșu
    surse: DEX '09 DEX '98
  • roși
    surse: DEX '09 DEX '98