5 definiții pentru înotătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înotătu sf [At: CONACHI, P. 270 / S și: (nrc) înno~ / Pl: ~ri / E: înota + -ură] (Îvp) 1 Înot (1). 2 Plutire. 3 Înotare (3).

ÎNOTĂTÚRĂ, înotături, s. f. (Pop.) Înotare. – Din înota + suf. -(ă)tură.

înotătúră f., pl. ĭ. Modu de a înota: înotătură voĭnicească.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNOTĂTÚRĂ s. v. înot, înotare, înotat.

înotătu s. v. ÎNOT. ÎNOTARE. ÎNOTAT.

Intrare: înotătură
înotătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înotătu
  • ‑notătu
  • înotătura
  • ‑notătura
plural
  • înotături
  • ‑notături
  • înotăturile
  • ‑notăturile
genitiv-dativ singular
  • înotături
  • ‑notături
  • înotăturii
  • ‑notăturii
plural
  • înotături
  • ‑notături
  • înotăturilor
  • ‑notăturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înotătură

etimologie:

  • înota + sufix -(ă)tură.
    surse: DLRM