17 definiții pentru înnoroit înnoroiat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNNOROÍT, -Ă, înnoroiți, -te, adj. Umplut de noroi; înfundat în noroi. [Var.: înnoroiát, -ă adj.] – V. înnoroi.

ÎNNOROÍT, -Ă, înnoroiți, -te, adj. Umplut de noroi; înfundat în noroi. [Var.: înnoroiát, -ă adj.] – V. înnoroi.

înnoroit, ~ă a [At: MEHEDINȚI, P. 8 / V: ~iat / S și: îno~ / Pl: ~iți, ~e / E: înnoroi] 1 Umplut de noroi. 2 Murdărit.

ÎNNOROÍT, -Ă, innoroiți, -te, adj. Plin de noroi, umplut de noroi. Șosele innoroite. – Variantă: înnoroiát,-ă (C. PETRESCU, Î. I 241) adj.

ÎNNOROÍ, înnoroiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umple de noroi, a (se) înfunda în noroi. [Var.: înnoroiá vb. I] – În + noroi.

ÎNNOROÍ, înnoroiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) umple de noroi, a (se) înfunda în noroi. [Var.: înnoroiá vb. I] – În + noroi.

ÎNNOROIÁ vb. I v. înnoroi.

ÎNNOROIÁ vb. I v. înnoroi.

ÎNNOROIÁT, -Ă adj. v. înnoroit.

ÎNNOROIÁT, -Ă adj. v. înnoroit.

ÎNNOROIÁT, -Ă adj. v. înnoroit.

înnoroi [At: DIONISIE, C. 181 / Pzi: ~esc / V: (cscj) ~a / S și: îno~ / E: în- + noroi] 1-2 vtr A (se) umple de noroi. 3-4 vtr (Pex) A (se) murdări. 5 vi (Rar; d. râuri) A ieși din albie și a inunda cu noroi.

înnoroia v vz înnoroi

înnoroiat, ~ă a vz înnoroit

ÎNNOROÍ, înnoroiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se înfunda în noroi (v. împotmoli); a se umple de noroi. Cu calu-n nămol intra Și mai rău se-nnoroia. ȘEZ. VIII 167. – Variantă: înnoroiá vb. I.

înoroĭésc v. tr. (în și noroĭ). Vest. Bag în noroĭ, înglodez. V. refl. Mă înglodez. – Și înnoroĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înnoroí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnoroiésc, imperf. 3 sg. înnoroiá; conj. prez. 3 înnoroiáscă

înnoroí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnoroiésc, imperf. 3 sg. înnoroiá; conj. prez. 3 sg. și pl. înnoroiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNNOROÍT adj. v. împotmolit, înglodat, înnămolit, nămolit.

înnoroit adj. v. ÎMPOTMOLIT. ÎNGLODAT. ÎNNĂMOLIT. NĂMOLIT.

ÎNNOROÍ vb. v. împotmoli, îngloda, înnămoli, nămoli, noroi.

înnoroi vb. v. ÎMPOTMOLI. ÎNGLODA. ÎNNĂMOLI. NĂMOLI. NOROI.

Intrare: înnoroit
înnoroit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnoroit
  • ‑nnoroit
  • înnoroitul
  • înnoroitu‑
  • ‑nnoroitul
  • ‑nnoroitu‑
  • înnoroi
  • ‑nnoroi
  • înnoroita
  • ‑nnoroita
plural
  • înnoroiți
  • ‑nnoroiți
  • înnoroiții
  • ‑nnoroiții
  • înnoroite
  • ‑nnoroite
  • înnoroitele
  • ‑nnoroitele
genitiv-dativ singular
  • înnoroit
  • ‑nnoroit
  • înnoroitului
  • ‑nnoroitului
  • înnoroite
  • ‑nnoroite
  • înnoroitei
  • ‑nnoroitei
plural
  • înnoroiți
  • ‑nnoroiți
  • înnoroiților
  • ‑nnoroiților
  • înnoroite
  • ‑nnoroite
  • înnoroitelor
  • ‑nnoroitelor
vocativ singular
plural
înnoroiat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnoroiat
  • ‑nnoroiat
  • înnoroiatul
  • înnoroiatu‑
  • ‑nnoroiatul
  • ‑nnoroiatu‑
  • înnoroia
  • ‑nnoroia
  • înnoroiata
  • ‑nnoroiata
plural
  • înnoroiați
  • ‑nnoroiați
  • înnoroiații
  • ‑nnoroiații
  • înnoroiate
  • ‑nnoroiate
  • înnoroiatele
  • ‑nnoroiatele
genitiv-dativ singular
  • înnoroiat
  • ‑nnoroiat
  • înnoroiatului
  • ‑nnoroiatului
  • înnoroiate
  • ‑nnoroiate
  • înnoroiatei
  • ‑nnoroiatei
plural
  • înnoroiați
  • ‑nnoroiați
  • înnoroiaților
  • ‑nnoroiaților
  • înnoroiate
  • ‑nnoroiate
  • înnoroiatelor
  • ‑nnoroiatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înnoroit înnoroiat

etimologie:

  • vezi înnoroi
    surse: DEX '09 DEX '98

înnoroi înnoroire înnoroit înnoroia înnoroiat înnoroiere

etimologie:

  • În + noroi
    surse: DEX '09 DEX '98