22 de definiții pentru înnegurat negurat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înnegurat, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 168/2 / S și: (înv) îne~ / Pl: ~ați, ~e / E: înnegura] 1 (D. cer) Acoperit cu negură, ceață etc. 2 (Fig; d. oameni) Posomorât. 3 (D. privire) Împăienjenit.

ÎNNEGURÁT, -Ă, înnegurați, -te, adj. Acoperit de negură sau de ceață; întunecat; fig. (despre oameni, despre chipul sau despre privirea lor) întunecat, posomorât. – V. înnegura.

ÎNNEGURÁT, -Ă, înnegurați, -te, adj. Acoperit de negură sau de ceață; întunecat; fig. (despre oameni, despre chipul sau despre privirea lor) întunecat, posomorât. – V. înnegura.

ÎNNEGURÁT, -Ă, înnegurați, -te, adj. 1. Acoperit de negură sau de ceață. În albăstreala înnegurată a cerului se pierdeau culmile păduroase. ODOBESCU, S. III 195. 2. Fig. (Despre persoane, fața sau privirea lor) Întunecat, posomorît. Cîțiva boieri cu privirile înnegurate pătrunseră pînă la Tomșa. SADOVEANU, O. VII 18. Numai singur el Să mi se prefacă Că nu-i supărat, Nu-i înnegurat. COȘBUC, P. II 152. – Variantă: negurát, -ă (NEGRUZZI, S. II 21) adj.

înnegura [At: NEGRUZZI, S. I, 110 / S și: (înv) îne~ / Pzi: ~rez / E: în- + negură] 1-2 vtr (D. cer) A (se) acoperi cu negură, cu ceață. 3-4 vr (Fig; d. oameni) A căpăta o expresie tristă Si: a se întuneca. 5-6 vtr (D. privire) A (se) împăienjeni.

ÎNNEGURÁ, înnegurez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu negură, cu ceață; a (se) întuneca. ♦ Fig. (Despre oameni, despre chipul sau despre privirea lor) A căpăta o expresie tristă; a se întuneca. – În + negură.

ÎNNEGURÁ, înnegurez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu negură, cu ceață; a (se) întuneca. ♦ Fig. (Despre oameni, despre chipul sau despre privirea lor) A căpăta o expresie tristă; a se întuneca. – În + negură.

ÎNNEGURÁ, înnegurez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi cu negură, cu ceață. Aburii, înălțîndu-se de pe apă, începeau a înnegura orizontele amurgit. ODOBESCU, S. III 96. ◊ Fig. Singurul nor care înnegură astă viață lină, fu peste doi ani... moartea bunicăi. NEGRUZZI, S. I 110. ◊ Refl. Soarele cade roșu, mărit, printre nori, dincolo de dealul care s-a înnegurat ca o umbră. CAMIL PETRESCU, O. I 296. (Fig.) În înserarea fumurie Se-nnegurează orice amănunte. CAMIL PETRESCU, V. 24. 2. Refl. Fig. (Despre persoane, fața sau privirea lor) A căpăta o expresie tristă, a se întuneca. Ochii căprii ai lui Tudor se înnegurară. SADOVEANU, O. VII 66. ◊ Tranz. Dinspre fluviu se arătă o mașină... ochii se întoarseră într-acolo, urmărind-o, și ca un semn rău înnegură obrazurile. CAMILAR, N. I 258. Taci, măicuța me, Nu mă-nnegura, Că te-oi blăstăma. ȘEZ. II 83. ♦ (Despre ochi sau privire) A se tulbura, a se împăienjeni. I se înnegură privirea, dar pe urmă văzu limpede. SADOVEANU, O. VII 54.

NEGURÁT, -Ă adj. v. înnegurat.

A SE ÎNNEGURÁ mă ~éz intranz. 1) A fi învăluit de negură. 2) A apărea negură. 3) (despre persoane) A deveni trist; a se întrista; a se mâhni; a se înnora; a se posomorî; a se mohorî. 4) fig. (despre vedere, minte) A pierde din proprietatea de a percepe clar obiectele din realitatea înconjurătoare; a se încețoșa; a se tulbura; a se întuneca. /în + negură

A ÎNNEGURÁ ~éz 1. tranz. A face să se înnegureze. 2. intranz. A apărea negură. /în + negură

înnegurà v. a acoperi cu negură.

îneguréz v. tr. Acoper cu negură. V. refl. Mă acoper cu negură: munțiĭ s’aŭ înegurat. Fig. Mă posomorăsc. – Se zice și se scrie și înnegurez. V. cețat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înnegurá (a ~) vb., ind. prez. 3 înnegureáză

înnegurá vb., ind. prez. 3 sg. înnegureáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNNEGURÁT adj. 1. v. înnorat. 2. v. cețos. 3. v. împăienjenit.

ÎNNEGURÁT adj. v. întristat, mâhnit, posomorât, trist.

ÎNNEGURAT adj. 1. închis, înnorat, întunecat, întunecos, mohorît, neguros, noros, pîclos, plumbuit, plumburiu, posomorît, urît, (înv.) ponegrit. (Cer ~.) 2. cețos, încețoșat, nebulos, neguros, pîclos, (rar) neguratic, neguriu. (Vreme ~.) 3. împăienjenit, încețoșat, păienjenit, tulbure. (Ochii îi erau ~; privire ~.)

înnegurat adj. v. ÎNTRISTAT. MÎHNIT. POSOMORÎT. TRIST.

ÎNNEGURÁ vb. v. întrista, mâhni, posomorî.

ÎNNEGURÁ vb. 1. v. înnora. 2. a se încețoșa. (Vremea s-a ~.) 3. v. împăienjeni.

înnegura vb. v. ÎNTRISTA. MÎHNI. POSOMORÎ.

ÎNNEGURA vb. 1. a se închide, a se înnora, a se întuneca, a se mohorî, a se posomorî. (Cerul s-a ~.) 2. a se încețoșa. (Vremea s-a ~.) 3. a (se) împăienjeni, a (se) încețoșa, a (se) păienjeni, a (se) tulbura, a (se) voala, (reg.) a (se) pupăza. (Privirea, vederea i s-a ~.)

A (se) înnegura ≠ a (se) însenina, a (se) înveseli, a se învoioșa, a se lumina

Intrare: înnegurat
înnegurat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnegurat
  • ‑nnegurat
  • înneguratul
  • înneguratu‑
  • ‑nneguratul
  • ‑nneguratu‑
  • înnegura
  • ‑nnegura
  • înnegurata
  • ‑nnegurata
plural
  • înnegurați
  • ‑nnegurați
  • înnegurații
  • ‑nnegurații
  • înnegurate
  • ‑nnegurate
  • înneguratele
  • ‑nneguratele
genitiv-dativ singular
  • înnegurat
  • ‑nnegurat
  • înneguratului
  • ‑nneguratului
  • înnegurate
  • ‑nnegurate
  • înneguratei
  • ‑nneguratei
plural
  • înnegurați
  • ‑nnegurați
  • înneguraților
  • ‑nneguraților
  • înnegurate
  • ‑nnegurate
  • înneguratelor
  • ‑nneguratelor
vocativ singular
plural
negurat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • negurat
  • neguratul
  • neguratu‑
  • negura
  • negurata
plural
  • negurați
  • negurații
  • negurate
  • neguratele
genitiv-dativ singular
  • negurat
  • neguratului
  • negurate
  • neguratei
plural
  • negurați
  • neguraților
  • negurate
  • neguratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înnegurat negurat

  • 1. Acoperit de negură sau de ceață.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: întunecat un exemplu
    exemple
    • În albăstreala înnegurată a cerului se pierdeau culmile păduroase. ODOBESCU, S. III 195.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Despre oameni, despre chipul sau despre privirea lor:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: posomorât întunecat 2 exemple
      exemple
      • Cîțiva boieri cu privirile înnegurate pătrunseră pînă la Tomșa. SADOVEANU, O. VII 18.
        surse: DLRLC
      • Numai singur el Să mi se prefacă Că nu-i supărat, Nu-i înnegurat. COȘBUC, P. II 152.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înnegura
    surse: DEX '09 DEX '98

înnegura înnegurare înnegurat negurat

  • 1. A (se) acoperi cu negură, cu ceață; a (se) întuneca.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: întuneca 4 exemple
    exemple
    • Aburii, înălțîndu-se de pe apă, începeau a înnegura orizontele amurgit. ODOBESCU, S. III 96.
      surse: DLRLC
    • figurat Singurul nor care înnegură astă viață lină, fu peste doi ani... moartea bunicăi. NEGRUZZI, S. I 110.
      surse: DLRLC
    • Soarele cade roșu, mărit, printre nori, dincolo de dealul care s-a înnegurat ca o umbră. CAMIL PETRESCU, O. I 296.
      surse: DLRLC
    • figurat În înserarea fumurie Se-nnegurează orice amănunte. CAMIL PETRESCU, V. 24.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat (Despre oameni, despre chipul sau despre privirea lor) A căpăta o expresie tristă; a se întuneca.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: întuneca 3 exemple
      exemple
      • Ochii căprii ai lui Tudor se înnegurară. SADOVEANU, O. VII 66.
        surse: DLRLC
      • Dinspre fluviu se arătă o mașină... ochii se întoarseră într-acolo, urmărind-o, și ca un semn rău înnegură obrazurile. CAMILAR, N. I 258.
        surse: DLRLC
      • Taci, măicuța me, Nu mă-nnegura, Că te-oi blăstăma. ȘEZ. II 83.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. reflexiv (Despre ochi sau privire) A se tulbura, a se împăienjeni.
        exemple
        • I se înnegură privirea, dar pe urmă văzu limpede. SADOVEANU, O. VII 54.
          surse: DLRLC

etimologie:

  • În + negură
    surse: DEX '09 DEX '98