25 de definiții pentru înnămolit înnomolit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNNĂMOLÍT, -Ă, înnămoliți, -te, adj. Înfundat în nămol, acoperit cu nămol; înglodat. [Var.: înnomolít, -ă adj.] – V. înnămoli.

ÎNNĂMOLÍT, -Ă, înnămoliți, -te, adj. Înfundat în nămol, acoperit cu nămol; înglodat. [Var.: înnomolít, -ă adj.] – V. înnămoli.

înnămolit, ~ă a [At: PĂSCULESCU, L. P. 223 / S și: înă~ / V: (înv) înnom~ / Pl: ~iți, ~e / E: înnămoli] 1 Împotmolit în nămol. 2 (D. albia unei ape curgătoare) Îngustat. 3 Murdar de nămol.

ÎNNĂMOLÍT, -Ă, înnămoliți, -te, adj. Înfundat în nămol, acoperit de nămol; înglodat, împotmolit. Dunărea se limpezește de sloii scurși spre mare, vasele ridică ancorele înnămolite și se despart plutind spre alte locuri. BART, E. 332. – Variantă: înnomolít, -ă adj.

ÎNNĂMOLÍ, înnămolesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înfunda în nămol; a (se) murdări de nămol. 2. Refl. (Despre albia unei ape curgătoare) A se împotmoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. [Var.: înnomolí vb. IV] – În + nămol.

ÎNNĂMOLÍ, înnămolesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înfunda în nămol; a (se) murdări de nămol. 2. Refl. (Despre albia unei ape curgătoare) A se împotmoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. [Var.: înnomolí vb. IV] – În + nămol.

ÎNNOMOLÍ vb. IV v. înnămoli.

ÎNNOMOLÍ vb. IV v. înnămoli.

ÎNNOMOLÍ vb. IV v. înnămoli.

ÎNNOMOLÍT, -Ă adj. v. înnămolit.

ÎNNOMOLÍT, -Ă adj. v. înnămolit.

ÎNNOMOLÍT, -Ă adj. v. înnămolit.

înnămoli [At: (a. 1783) URICARIUL, XVI, 229 / V: (înv) ~nom~ / S și: înă~ / Pzi: ~lesc / E: în- + nămol] 1-2 vtr A (se) înfunda în nămol Si: a (se) împotmoli. 3 vr (D. albia unei ape curgătoare) A se îngusta din cauza aluviunilor. 4-5 vtr A (se) murdări de nămol Si: a (se) înnoroi.

înnomoli v vz înnămoli

înnomolit, ~ă a vz înnămolit

ÎNNĂMOLÍ, înnămolesc, vb. IV. Refl. A se înfunda în nămol; a se îngloda, a se împotmoli. Joi s-a înnămolit piroscaful «Hungaria»... E slabă nădejde că va putea fi despotmolit. La TDRG. – Variante: înnomolí (VISSARION, B. 241, DUNĂREANU, N. 29, ISPIRESCU, L. 169), nămolí (I. IONESCU, P. 386) vb. IV.

A ÎNNĂMOLÍ ~ésc tranz. A face să se înnămolească. /în + nămol

A SE ÎNNĂMOLÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre vehicule, oameni) A se înfunda în nămol (fără a putea să înainteze); a se îngloda; a se noroi. 2) (despre albia unui râu) A-și micșora secțiunea de curgere din cauza depunerilor materialului adus de curentul de apă; a se îngusta din cauza aluviunilor; a se împotmoli. /în + nămol

înnomolì v. 1. a intra în nomol; 2. fig. a intra într’o afacere rea.

înomolésc și înămolésc v. tr. (d. nomol, nămol; pol. namulic). Bag în nomol saŭ acoper cu nomol. V. refl. Mă bag în nomol (nisip ș. a.) și nu pot ĭeși: vaporu s’a înomolit (maĭ rar trenu s’a înomolit îld. s’a troĭenit). – Și nomolesc, nămolesc. Și înn-.

nămolésc V. înomolesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înnămolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnămolésc, imperf. 3 sg. înnămoleá; conj. prez. 3 înnămoleáscă

înnămolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înnămolésc, imperf. 3 sg. înnămoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. înnămoleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNNĂMOLÍT adj. v. împotmolit.

ÎNNĂMOLIT adj. împotmolit, înglodat, nămolit, (rar) înnoroit. (Car ~.)

ÎNNĂMOLÍ vb. v. împotmoli.

ÎNNĂMOLI vb. a se împotmoli, a se îngloda, a se nămoli, a se noroi, (rar) a se înnoroi, (pop.) a se potmoli, (reg.) a se întina. (Căruța s-a ~ în drum.)

Intrare: înnămolit
înnămolit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnămolit
  • ‑nnămolit
  • înnămolitul
  • înnămolitu‑
  • ‑nnămolitul
  • ‑nnămolitu‑
  • înnămoli
  • ‑nnămoli
  • înnămolita
  • ‑nnămolita
plural
  • înnămoliți
  • ‑nnămoliți
  • înnămoliții
  • ‑nnămoliții
  • înnămolite
  • ‑nnămolite
  • înnămolitele
  • ‑nnămolitele
genitiv-dativ singular
  • înnămolit
  • ‑nnămolit
  • înnămolitului
  • ‑nnămolitului
  • înnămolite
  • ‑nnămolite
  • înnămolitei
  • ‑nnămolitei
plural
  • înnămoliți
  • ‑nnămoliți
  • înnămoliților
  • ‑nnămoliților
  • înnămolite
  • ‑nnămolite
  • înnămolitelor
  • ‑nnămolitelor
vocativ singular
plural
înnomolit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înnomolit
  • ‑nnomolit
  • înnomolitul
  • înnomolitu‑
  • ‑nnomolitul
  • ‑nnomolitu‑
  • înnomoli
  • ‑nnomoli
  • înnomolita
  • ‑nnomolita
plural
  • înnomoliți
  • ‑nnomoliți
  • înnomoliții
  • ‑nnomoliții
  • înnomolite
  • ‑nnomolite
  • înnomolitele
  • ‑nnomolitele
genitiv-dativ singular
  • înnomolit
  • ‑nnomolit
  • înnomolitului
  • ‑nnomolitului
  • înnomolite
  • ‑nnomolite
  • înnomolitei
  • ‑nnomolitei
plural
  • înnomoliți
  • ‑nnomoliți
  • înnomoliților
  • ‑nnomoliților
  • înnomolite
  • ‑nnomolite
  • înnomolitelor
  • ‑nnomolitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înnămolit înnomolit

  • 1. Înfundat în nămol, acoperit cu nămol.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: împotmolit înglodat un exemplu
    exemple
    • Dunărea se limpezește de sloii scurși spre mare, vasele ridică ancorele înnămolite și se despart plutind spre alte locuri. BART, E. 332.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înnămoli
    surse: DEX '09 DEX '98

înnămoli înnămolire înnămolit înnomoli înnomolire înnomolit nămoli

  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) înfunda în nămol; a (se) murdări de nămol.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: noroi (verb) împotmoli îngloda un exemplu
    exemple
    • Joi s-a înnămolit piroscaful «Hungaria»... E slabă nădejde că va putea fi despotmolit. La TDRG.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre albia unei ape curgătoare) A se împotmoli, a se îngusta din cauza aluviunilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: împotmoli

etimologie:

  • În + nămol
    surse: DEX '09 DEX '98