2 definiții pentru înmulțit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înmulțit1 sn [At: RUSSO, S. 60 / Pl: ~uri / E: înmulți] 1-3 Înmulțire (1-3). 4 (Înv) Îmbogățire.

înmulțít n., pl. e și urĭ. Aritm. Număru care e înmulțit de înmulțitor în operațiunea înmulțiriĭ. (Fals deînmulțit). Gram. Plural.

Intrare: înmulțit (s.n.)
înmulțit2 (s.n. pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înmulțit
  • ‑nmulțit
  • înmulțitul
  • înmulțitu‑
  • ‑nmulțitul
  • ‑nmulțitu‑
plural
  • înmulțituri
  • ‑nmulțituri
  • înmulțiturile
  • ‑nmulțiturile
genitiv-dativ singular
  • înmulțit
  • ‑nmulțit
  • înmulțitului
  • ‑nmulțitului
plural
  • înmulțituri
  • ‑nmulțituri
  • înmulțiturilor
  • ‑nmulțiturilor
vocativ singular
plural
înmulțit3 (s.n. pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înmulțit
  • ‑nmulțit
  • înmulțitul
  • înmulțitu‑
  • ‑nmulțitul
  • ‑nmulțitu‑
plural
  • înmulțite
  • ‑nmulțite
  • înmulțitele
  • ‑nmulțitele
genitiv-dativ singular
  • înmulțit
  • ‑nmulțit
  • înmulțitului
  • ‑nmulțitului
plural
  • înmulțite
  • ‑nmulțite
  • înmulțitelor
  • ‑nmulțitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)