17 definiții pentru înmănunchere înmănuchiare înmănunchiare înmănuchere


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNMĂNUNCHÉRE s. f. Faptul de a (se) înmănunchea.V. înmănunchea.

ÎNMĂNUNCHÉRE s. f. Faptul de a (se) înmănunchea.V. înmănunchea.

înmănunchere sf [At: TEODOREANU, M. II, 70 / V: ~uche~, ~uchiare, ~nchiare / Pl: ~ri / E: înmănunchea] 1 Legare în mănunchi. 2 (Fig) Strângere la un loc.

ÎNMĂNUNCHEÁ, înmănunchez, vb. I. 1. Tranz. A strânge, a lega în mănunchi. 2. Refl. Fig. A se aduna la un loc. – În + mănunchi.

ÎNMĂNUNCHEÁ, înmănunchez, vb. I. 1. Tranz. A strânge, a lega în mănunchi. 2. Refl. Fig. A se aduna la un loc. – În + mănunchi.

inmănuchia v vz înmănunchea[1] corectată

  1. În original greșit tipărit: înmănunchia LauraGellner

înmănuchere sf vz înmănunchere

înmănuchiare sf vz înmănunchere

înmănunchea [At: COSTINESCU / V: ~uchia, ~nchia / Pzi: ~chez / E: în + mănunchi] 1 vt A lega în mănunchi o cantitate de grâu, iarbă etc. 2 vr (Fig) A se aduna la un loc.

înmănunchiare sf vz înmănunchere

ÎNMĂNUNCHEÁ, înmănunchez, vb. I. 1. Tranz. A strînge, a lega în mănunchi, în snopi. (Fig.) Albumul de-anotimpuri s-a-ndepărtat în umbră Și toamnele bogate le-nmănunchem, stăpîni. DRAGOMIR, P. 60. 2. Refl. Fig. A se aduna la un loc, a se reuni. În jurul lui se înmănunchease un popor de voinici, și fulgerul paloșului său sclipise în patru părți de zare. SADOVEANU, O. I 93.

A ÎNMĂNUNCHEÁ ~éz tranz. (obiecte omogene) A lega în mănunchiuri. /în + mănunchi

înmănunchéz, a -cheá v. tr. Rar. Așez în formă de mănunchĭ, fac buchet. – Vechĭ măn-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înmănunchére s. f., g.-d. art. înmănunchérii

înmănunchére s. f., g.-d. art. înmănunchérii

înmănuncheá (a ~) vb., ind. prez. 3 înmănuncheáză, 1 pl. înmănunchém; conj. prez. 3 să înmănunchéze; ger. înmănunchínd

înmănuncheá vb., ind. prez. 1 sg. înmănunchéz, 1 pl. înmănunchém; conj. prez. 3 sg. și pl. înmănunchéze; ger. înmănunchínd


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNMĂNUNCHEÁ vb. 1. (rar) a mănunchea. (A ~ grâul secerat.) 2. v. aduna.

ÎNMĂNUNCHEA vb. 1. (rar) a mănunchea. (A ~ grîul secerat.) 2. a (se) aduna, a (se) reuni, a (se) strînge. (Și-a ~ versurile într-un volum.)

Intrare: înmănunchere
înmănunchere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înmănunchere
  • ‑nmănunchere
  • înmănuncherea
  • ‑nmănuncherea
plural
  • înmănuncheri
  • ‑nmănuncheri
  • înmănuncherile
  • ‑nmănuncherile
genitiv-dativ singular
  • înmănuncheri
  • ‑nmănuncheri
  • înmănuncherii
  • ‑nmănuncherii
plural
  • înmănuncheri
  • ‑nmănuncheri
  • înmănuncherilor
  • ‑nmănuncherilor
vocativ singular
plural
înmănuchiare substantiv feminin
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înmănuchiare
  • ‑nmănuchiare
  • înmănuchiarea
  • ‑nmănuchiarea
plural
  • înmănuchieri
  • ‑nmănuchieri
  • înmănuchierile
  • ‑nmănuchierile
genitiv-dativ singular
  • înmănuchieri
  • ‑nmănuchieri
  • înmănuchierii
  • ‑nmănuchierii
plural
  • înmănuchieri
  • ‑nmănuchieri
  • înmănuchierilor
  • ‑nmănuchierilor
vocativ singular
plural
înmănunchiare substantiv feminin
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înmănunchiare
  • ‑nmănunchiare
  • înmănunchiarea
  • ‑nmănunchiarea
plural
  • înmănunchieri
  • ‑nmănunchieri
  • înmănunchierile
  • ‑nmănunchierile
genitiv-dativ singular
  • înmănunchieri
  • ‑nmănunchieri
  • înmănunchierii
  • ‑nmănunchierii
plural
  • înmănunchieri
  • ‑nmănunchieri
  • înmănunchierilor
  • ‑nmănunchierilor
vocativ singular
plural
înmănuchere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înmănuchere
  • ‑nmănuchere
  • înmănucherea
  • ‑nmănucherea
plural
  • înmănucheri
  • ‑nmănucheri
  • înmănucherile
  • ‑nmănucherile
genitiv-dativ singular
  • înmănucheri
  • ‑nmănucheri
  • înmănucherii
  • ‑nmănucherii
plural
  • înmănucheri
  • ‑nmănucheri
  • înmănucherilor
  • ‑nmănucherilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înmănunchere înmănuchiare înmănunchiare înmănuchere

  • 1. Faptul de a (se) înmănunchea.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi înmănunchea
    surse: DEX '09 DEX '98

înmănunchea înmănunchere inmănuchia înmănuchiare înmănunchiare înmănuchere

etimologie:

  • În + mănunchi
    surse: DEX '09 DEX '98