6 definiții pentru înlocuitor (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNLOCUITÓR, -OÁRE, înlocuitori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. (Persoană sau produs, material etc.) care înlocuiește sau cu care poate fi înlocuit cineva sau ceva. [Pr.: -cu-i-] – Înlocui + suf. -tor.

ÎNLOCUITÓR, -OÁRE, înlocuitori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. (Persoană sau produs, material etc.) care înlocuiește sau cu care poate fi înlocuit cineva sau ceva. [Pr.: -cu-i-] – Înlocui + suf. -tor.

înlocuitor, ~oare [At: IORGA, CH. 1.1, 24 / Pl: ~oare / E: înlocui + -tor] 1-2 smf, a 1-2 (Persoană) care înlocuiește pe cineva. 3-4 sn, a (Produs, material) mai ieftin, cu care poate fi înlocuit alt produs, material.

ÎNLOCUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care înlocuiește (ceva sau pe cineva); cu proprietatea de a înlocui (ceva). Material ~. ~ al cafelei. [Sil. -cu-i-] /a înlocui + suf. ~tor

înlocuitór, -oáre adj. și s. Care suplinește, substitue, ține saŭ ocupă locu altuĭa.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNLOCUITÓR s., adj. 1. s. substituent, substitut, succedaneu. (Un bun ~ al bumbacului.) 2. s., adj. v. suplinitor.

ÎNLOCUITOR s., adj. 1. s. substituent, substitut. (Un bun ~ al bumbacului.) 2. s., adj. suplinitor, (înv. ) supleant. (Și-a găsit un ~ la catedră.)

Intrare: înlocuitor (s.n.)
înlocuitor3 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: -cu-i-tor info
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înlocuitor
  • ‑nlocuitor
  • înlocuitorul
  • înlocuitoru‑
  • ‑nlocuitorul
  • ‑nlocuitoru‑
plural
  • înlocuitoare
  • ‑nlocuitoare
  • înlocuitoarele
  • ‑nlocuitoarele
genitiv-dativ singular
  • înlocuitor
  • ‑nlocuitor
  • înlocuitorului
  • ‑nlocuitorului
plural
  • înlocuitoare
  • ‑nlocuitoare
  • înlocuitoarelor
  • ‑nlocuitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înlocuitor înlocuitoare

  • 1. (Persoană sau produs, material etc.) care înlocuiește sau cu care poate fi înlocuit cineva sau ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Înlocui + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98