16 definiții pentru înlemnit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înlemnit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: înlemni] 1-3 Înlemnire (1-3).

înlemnit2, ~ă a [At: ȚICHINDEAL, F. 375/25 / Pl: ~iți, ~e / E: înlemni] 1 (Îvr) Prefăcut în lemn. 2 (Fig) Care a rămas nemișcat de frică, de uimire etc. 3 (Fig; rar) Care a devenit insensibil.

ÎNLEMNÍT, -Ă, înlemniți, -te, adj. Care a rămas nemișcat de frică, de spaimă, de uimire; încremenit, înmărmurit, împietrit. – V. înlemni.

ÎNLEMNÍT, -Ă, înlemniți, -te, adj. Care a rămas nemișcat de frică, de spaimă, de uimire; încremenit, înmărmurit, împietrit. – V. înlemni.

ÎNLEMNÍT, -Ă, înlemniți, -te, adj. (Mai ales în construcție cu verbele «a fi», «a sta», «a rămîne») Încremenit, înmărmurit, țintuit locului. Stătea înlemnit, neștiind ce să facă. DUMITRIU, N. 124. Noi, cînd am văzut asta, am rămas înlemniți. CREANGĂ, A. 4. Eu rămăsesem înlemnit, căci niciodată nu mă găsisem așa de aproape de Cecilia. ALECSANDRI, O. P. 19.

înlemni [At: NEGRUZZI, S. II, 53 / Pzi: ~nesc / E: în- + lemn] 1-2 vti (A face să rămână sau) a rămâne nemișcat de frică, de uimire etc. Si: a încremeni (6-7), a înlemnoșa (1-2), a înmărmuri (3-4). 3-4 vtr (Fig; rar) (A face să devină sau) a deveni insensibil, neîndurător Si: a (se) împietri (8-9). 5 vz (Îvr)A se preface în lemn Si: a înlemnoșa (3).

ÎNLEMNÍ, înlemnesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face să rămână nemișcat de frică, de spaimă sau de uimire; a încremeni, a înmărmuri, a împietri. ♦ Refl. Fig. (Rar) A deveni insensibil, neîndurător; a se împietri. – În + lemn.

ÎNLEMNÍ, înlemnesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face să rămână nemișcat de frică, de spaimă sau de uimire; a încremeni, a înmărmuri, a împietri. ♦ Refl. Fig. (Rar) A deveni insensibil, neîndurător; a se împietri. – În + lemn.

ÎNLEMNÍ, înlemnesc, vb. IV. Intranz. A rămîne nemișcat sub influența unei impresii sau a unei senzații puternice; a încremeni, a înmărmuri, a îngheța. Soldatul înlemni în poziție, cu fața la locotenentul aprins de mînie. REBREANU, P. S. 69. Cînd auzi bărbatul una ca asta, mai înlemni. RETEGANUL, P. I 43. De mînie, o-nlemnit pe loc. ALECSANDRI, T. 518. ◊ Tranz. fact. El sta cufundat într-o mirare sau mai bine zicînd admirare adîncă ce îl înlemnise pe loc. ALECSANDRI, O. P. 76. ♦ Fig. (Rar) A deveni neîndurat; a se împietri. Cum sînteți voi toate... vorbi ea încetișor. Cum v-ați învîrtoșat, cum v-ați înlemnit. CONTEMPORANUL, IV 88.

A ÎNLEMNÍ ~ésc intranz. 1) A pierde capacitatea de a se mișca (din cauza unor emoții puternice); a rămâne nemișcat; a împietri; a înmărmuri; a încremeni. ~ de mirare. 2) fig. rar A deveni insensibil (ca un lemn); a se închide în sine; a se împietri. /în + lemn

înlemnì v. a se face lemn, a înțepeni de frică.

înlemnésc v. intr. (d. lemn). Înțepenesc, înmărmuresc, împetresc: înlemnise de frică. V. tr. Groaza îĭ înlemnise.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înlemní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înlemnésc, imperf. 3 sg. înlemneá; conj. prez. 3 să înlemneáscă

înlemní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înlemnésc, imperf. 3 sg. înlemneá; conj. prez. 3 sg. și pl. înlemneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNLEMNÍT adj. 1. v. înmărmurit. 2. v. încremenit.

ÎNLEMNIT adj. 1. împietrit, încremenit, înmărmurit, înțepenit, neclintit, nemișcat, țeapăn, țintuit, (înv. și pop.) mărmurit, (înv. și reg.) stîlpit, (fig.) înghețat, înțelenit. (A rămas ~ de uimire.) 2. fix, imobil, încremenit, neclintit, nemișcat, pironit. (Cu ochii ~.)

ÎNLEMNÍ vb. 1. v. înmărmuri. 2. a împietri, a încremeni, a înmărmuri, a înțepeni, a paraliza, (înv. și pop.) a mărmuri, (fig.) a îngheța. (A ~ de spaimă.)

ÎNLEMNI vb. 1. a împietri, a încremeni, a înmărmuri, a înțepeni, a (se) petrifica, (înv. și pop.) a mărmuri, (Mold. și Bucov.) a (se) întrecleți, (prin Transilv. și Ban.) a merei, (fig.) a (se) înțeleni. (Un personaj de basm care a ~.) 2. a împietri, a încremeni, a înmărmuri, a înțepeni, a paraliza, (înv. și pop.) a mărmuri, (fig.) a îngheța. (A ~ de spaimă.)

Intrare: înlemnit
înlemnit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înlemnit
  • ‑nlemnit
  • înlemnitul
  • înlemnitu‑
  • ‑nlemnitul
  • ‑nlemnitu‑
  • înlemni
  • ‑nlemni
  • înlemnita
  • ‑nlemnita
plural
  • înlemniți
  • ‑nlemniți
  • înlemniții
  • ‑nlemniții
  • înlemnite
  • ‑nlemnite
  • înlemnitele
  • ‑nlemnitele
genitiv-dativ singular
  • înlemnit
  • ‑nlemnit
  • înlemnitului
  • ‑nlemnitului
  • înlemnite
  • ‑nlemnite
  • înlemnitei
  • ‑nlemnitei
plural
  • înlemniți
  • ‑nlemniți
  • înlemniților
  • ‑nlemniților
  • înlemnite
  • ‑nlemnite
  • înlemnitelor
  • ‑nlemnitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înlemnit

  • 1. Care a rămas nemișcat de frică, de spaimă, de uimire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: împietrit încremenit înmărmurit 3 exemple
    exemple
    • Stătea înlemnit, neștiind ce să facă. DUMITRIU, N. 124.
      surse: DLRLC
    • Noi, cînd am văzut asta, am rămas înlemniți. CREANGĂ, A. 4.
      surse: DLRLC
    • Eu rămăsesem înlemnit, căci niciodată nu mă găsisem așa de aproape de Cecilia. ALECSANDRI, O. P. 19.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înlemni
    surse: DEX '09 DEX '98

înlemni înlemnire înlemnit

  • 1. A rămâne sau a face să rămână nemișcat de frică, de spaimă sau de uimire.
    exemple
    • Soldatul înlemni în poziție, cu fața la locotenentul aprins de mînie. REBREANU, P. S. 69.
      surse: DLRLC
    • Cînd auzi bărbatul una ca asta, mai înlemni. RETEGANUL, P. I 43.
      surse: DLRLC
    • De mînie, o-nlemnit pe loc. ALECSANDRI, T. 518.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv factitiv El sta cufundat într-o mirare sau mai bine zicînd admirare adîncă ce îl înlemnise pe loc. ALECSANDRI, O. P. 76.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv figurat rar A deveni insensibil, neîndurător; a se împietri.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: împietri un exemplu
      exemple
      • Cum sînteți voi toate... vorbi ea încetișor. Cum v-ați învîrtoșat, cum v-ați înlemnit. CONTEMPORANUL, IV 88.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + lemn
    surse: DEX '09 DEX '98