5 definiții pentru înjunghietor (s.m.) junghietor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNJUNGHIETÓR, -OÁRE, înjunghietori, -oare, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care înjunghie, ucide, omoară, sacrifică; junghietor. ♦ Care produce junghiuri. 2. S. m. Persoană care înjunghie animale; junghietor. 3. S. n. Altar pe care se face sacrificarea; junghietor. [Pr.: -ghi-e-] – Înjunghia + suf. -tor.

înjunghietor, ~oare [At: N. TESTAMENT (1648), ap. DA ms / P: ~ghi-e~ / V: ~nghet~ / Pl: ~i, ~oare / E: înjunghia + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care ucide. 3-4 smf, a (Persoană) care taie animale. 5 a Care produce junghiuri. 6 sn (Înv) Altar pe care se aduce un sacrificiu.

ÎNJUNGHIETÓR, -OÁRE, înjunghietori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care înjunghie, ucide, omoară, sacrifică; (pop.) junghietor. ♦ Care produce junghiuri. 2. S. m. Persoană care înjunghie animale; (pop.) junghietor. 3. S. n. Altar pe care se face sacrificarea; (pop.) junghietor. [Pr.: -ghi-e-] – Înjunghia + suf. -tor.

ÎNJUNGHIETÓR, -OÁRE, înjunghietori, -oare, s. m. și f. (Și în forma junghietor) Care înjunghie, care ucide, care omoară. Duse cuțitul... în casa Despincăi ca să cază vina asupra ei... ca pe una ce se va socoti de junghietoare. GORJAN, H. IV 207. ♦ Muncitor care înjunghie, taie animalele. ♦ (Adjectival) Care produce junghiuri. Fugi, junghi înjunghietor, că te-mbrac în haine de fuior. ȘEZ. VII 55. – Pronunțat: -ghi-e-. – Variantă: junghietór, -oáre s. m. și f.

JUNGHIETÓR, -OÁRE s. m. și f. v. înjunghietor.

Intrare: înjunghietor (s.m.)
înjunghietor2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înjunghietor
  • ‑njunghietor
  • înjunghietorul
  • înjunghietoru‑
  • ‑njunghietorul
  • ‑njunghietoru‑
plural
  • înjunghietori
  • ‑njunghietori
  • înjunghietorii
  • ‑njunghietorii
genitiv-dativ singular
  • înjunghietor
  • ‑njunghietor
  • înjunghietorului
  • ‑njunghietorului
plural
  • înjunghietori
  • ‑njunghietori
  • înjunghietorilor
  • ‑njunghietorilor
vocativ singular
  • înjunghietorule
  • ‑njunghietorule
plural
  • înjunghietorilor
  • ‑njunghietorilor
  • silabație: jun-ghi-e-tor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • junghietor
  • junghietorul
  • junghietoru‑
plural
  • junghietori
  • junghietorii
genitiv-dativ singular
  • junghietor
  • junghietorului
plural
  • junghietori
  • junghietorilor
vocativ singular
  • junghietorule
plural
  • junghietorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înjunghietor, -oare înjunghietoare înjunghietor junghietoare junghietor

  • 1. Persoană care înjunghie animale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: junghietor un exemplu
    exemple
    • Duse cuțitul... în casa Despincăi ca să cază vina asupra ei... ca pe una ce se va socoti de junghietoare. GORJAN, H. IV 207.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Muncitor care înjunghie, taie animalele.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Înjunghia + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98