9 definiții pentru înhorbotat horbotat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înhorbotat, ~ă a [At: C. NEGRUZZI, S. I, 6 / Pl: ~ați, ~e / E: în + horbotă + -at] Împodobit cu horbotă.

ÎNHORBOTÁT, -Ă, înhorbotați, -te, adj. Împodobit cu horbotă. Mumele uimite suspinau sub bonetele înhorbotate. NEGRUZZI, S. I 6. – Variantă: horbotát,-ă (SADOVEANU, O. I 105) adj.

ÎNHORBOTÁT, -Ă, înhorbotați, -te, adj. (Reg.) Împodobit cu horbotă. [Var.: horbotát, -ă adj.] – Din în- + horbotă.

înhorbotat a. lucrat cu horbote, dantelat: sub bonetele înhorbotate NEGR.

HORBOTÁT, -Ă adj. v. înhorbotat.

HORBOTÁT, -Ă adj. v. înhorbotat.

horbotát, -ă adj. Dantelat. V. înhorbotez.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înhorbotát, înhorbotátă, adj. (reg.) împodobit cu horbotă (dantelă).

horbotát, horbotátă, adj. (reg.) dantelat.

Intrare: înhorbotat
înhorbotat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înhorbotat
  • ‑nhorbotat
  • înhorbotatul
  • înhorbotatu‑
  • ‑nhorbotatul
  • ‑nhorbotatu‑
  • înhorbota
  • ‑nhorbota
  • înhorbotata
  • ‑nhorbotata
plural
  • înhorbotați
  • ‑nhorbotați
  • înhorbotații
  • ‑nhorbotații
  • înhorbotate
  • ‑nhorbotate
  • înhorbotatele
  • ‑nhorbotatele
genitiv-dativ singular
  • înhorbotat
  • ‑nhorbotat
  • înhorbotatului
  • ‑nhorbotatului
  • înhorbotate
  • ‑nhorbotate
  • înhorbotatei
  • ‑nhorbotatei
plural
  • înhorbotați
  • ‑nhorbotați
  • înhorbotaților
  • ‑nhorbotaților
  • înhorbotate
  • ‑nhorbotate
  • înhorbotatelor
  • ‑nhorbotatelor
vocativ singular
plural
horbotat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • horbotat
  • horbotatul
  • horbotatu‑
  • horbota
  • horbotata
plural
  • horbotați
  • horbotații
  • horbotate
  • horbotatele
genitiv-dativ singular
  • horbotat
  • horbotatului
  • horbotate
  • horbotatei
plural
  • horbotați
  • horbotaților
  • horbotate
  • horbotatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înhorbotat horbotat

  • 1. Împodobit cu horbotă.
    surse: DLRLC DLRM attach_file un exemplu
    exemple
    • Mumele uimite suspinau sub bonetele înhorbotate. NEGRUZZI, S. I 6.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • în- + horbotă
    surse: DLRM