17 definiții pentru îngrozit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îngrozit1 sn [At: ALECSANDRI, P. P. 183 / Pl: (nob) ~uri / E: îngrozi] 1-2 Îngrozire (1-2). 3 Amenințare.

îngrozit2, ~ă a [At: CONACHI, P. 269 / V: (pop) ~zat / Pl: ~iți, ~e / E: îngrozi] 1 Adus în stare de groază. 2 Cuprins de groază. 3 Amenințat. 4 (Înv) Îngrozitor (1).

ÎNGROZÍT, -Ă, îngroziți, -te, adj. Cuprins de groază; înspăimântat, înfricoșat. ♦ (Înv.) Îngrozitor. – V. îngrozi.

ÎNGROZÍT, -Ă, îngroziți, -te, adj. Cuprins de groază; înspăimântat, înfricoșat. ♦ (Înv.) Îngrozitor. – V. îngrozi.

ÎNGROZÍT, -Ă, îngroziți, -te, adj. 1. Cuprins de groază, înspăimîntat, înfricoșat. Copiii fugeau îngroziți în casă cînd zăreau de departe trăsura și călăreții pe șosea. DUMITRIU, N. 122. Convoaiele se răsuciră îngrozite. CAMILAR, N. I 92. Am privit spre mama îngroziți. SAHIA, N. 60. ◊ Fig. Căsuța lui moș Duță parcă mă privi deodată îngrozită, cînd soarele fu înghițit de nouri și ferestrele se întunecară. SADOVEANU, O. VI 513. 2. (Învechit, rar) Îngrozitor. Hamza fu înțăpat pe cel mai gros Și mai nalt copac, Grecul mai gios. Crudă poruncă, moarte îngrozită! BUDAI-DELEANU, Ț. 172.

îngrozi [At: COD. VOR. 120/13 / V: (înv) ~glo~, ~zî / Pzi: ~zesc / E: în- + groază] 1-2 vtr (A produce cuiva sau) a simți spaimă, groază Si: a (se) înfricoșa, a (se) înspăimânta, a (se) speria. 3 vt (Înv) A amenința.

ÎNGROZÍ, îngrozesc, vb. IV. Tranz. și refl. A produce sau a simți spaimă, groază; a (se) înspăimânta, a (se) înfricoșa. – În + groază.

ÎNGROZÍ, îngrozesc, vb. IV. Tranz. și refl. A produce sau a simți spaimă, groază; a (se) înspăimânta, a (se) înfricoșa. – În + groază.

ÎNGROZI, îngrozesc, vb. IV. Refl. A se înspăimînta, a se înfricoșa. Mă îngrozesc de moarte. BARANGA, V. A. 10. Ei se îngroziseră de la o vreme de-atîtea cheltuiele. SBIERA, P. 139. Cum văzu pe balaor că vine cu o falcă în cer și cu alta în pămînt drept spre el, în loc d-a se îngrozi... se repezi la dînsul și cu o lovitură de paloș îi reteză capul. POPESCU, B. II 18. ◊ (Cu complement intern) Ștefan-vodă d-auzea, De groază se îngrozea. TEODORESCU, P. P. 503. ♦ Tranz. A speria pe cineva, a băga groaza în cineva. M-am speriat degeaba. Vezi, cum te îngrozește un lucru de nimica! MIRONESCU, S. A. 103. Pe Gheorghe îl îngrozi figura amicului său. VLAHUȚĂ, O. A. I 129. Suleiman... îngrozise creștinătatea cu armele sale. NEGRUZZI, S. I 201.

A ÎNGROZÍ ~ésc tranz. A face să se îngrozească. /în + groază

A SE ÎNGROZÍ mă ~ésc intranz. A fi cuprins de groază; a se înspăimânta tare. /în + groază

îngrozì v. 1. a insufla groază, a înspăimânta; 2. a se speria tare.

îngrozésc v. tr. (d. groază saŭ vsl. groziti, a amenința). Inspir groază, înspăimînt. V. refl. Simt groază, mă înspăimînt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îngrozí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngrozésc, imperf. 3 sg. îngrozeá; conj. prez. 3 îngrozeáscă

îngrozí vb., ind. prez.1 sg. și 3 pl. îngrozésc, imperf. 3 sg. îngrozeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îngrozeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGROZÍT adj. cutremurat, încrâncenat, înfiorat, înfricoșat, înspăimântat, zguduit, (înv. și pop.) spăimântat, (reg.) înfricat, (înv.) spăimat. (A rămas ~ la vederea...)

ÎNGROZIT adj. cutremurat, încrîncenat, înfiorat, înfricoșat, înspăimîntat, zguduit, (înv. și pop.) spăimîntat, (reg.) înfricat, (înv.) spăimat. (A rămas ~ la vederea...)

ÎNGROZÍ vb. a se cutremura, a se încrâncena, a se înfiora, a se înfricoșa, a se înspăimânta, a tremura, a se zgudui, (înv. și pop.) a se spăimânta, (înv. și reg.) a se spăima, (reg.) a se înfrica, a se scârbi, (înv.) a se mira, (înv., în Mold.) a se oțărî, (reg. fig.) a se teși, (înv. fig.) a se încreți. (S-a ~ la auzul acestei vești.)

ÎNGROZI vb. a se cutremura, a se încrîncena, a se înfiora, a se înfricoșa, a se înspăimînta, a tremura, a se zgudui, (înv. și pop.) a se spăimînta, (înv. și reg.) a se spăima, (reg.) a se înfrica, a se scîrbi, (înv.) a se mira, (înv., în Mold.) a se oțărî, (reg. fig.) a se teși, (înv. fig.) a se încreți. (S-a ~ la auzul acestei vești.)

Intrare: îngrozit
îngrozit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngrozit
  • ‑ngrozit
  • îngrozitul
  • îngrozitu‑
  • ‑ngrozitul
  • ‑ngrozitu‑
  • îngrozi
  • ‑ngrozi
  • îngrozita
  • ‑ngrozita
plural
  • îngroziți
  • ‑ngroziți
  • îngroziții
  • ‑ngroziții
  • îngrozite
  • ‑ngrozite
  • îngrozitele
  • ‑ngrozitele
genitiv-dativ singular
  • îngrozit
  • ‑ngrozit
  • îngrozitului
  • ‑ngrozitului
  • îngrozite
  • ‑ngrozite
  • îngrozitei
  • ‑ngrozitei
plural
  • îngroziți
  • ‑ngroziți
  • îngroziților
  • ‑ngroziților
  • îngrozite
  • ‑ngrozite
  • îngrozitelor
  • ‑ngrozitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îngrozit

  • 1. Cuprins de groază.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înfricoșat înspăimântat 4 exemple
    exemple
    • Copiii fugeau îngroziți în casă cînd zăreau de departe trăsura și călăreții pe șosea. DUMITRIU, N. 122.
      surse: DLRLC
    • Convoaiele se răsuciră îngrozite. CAMILAR, N. I 92.
      surse: DLRLC
    • Am privit spre mama îngroziți. SAHIA, N. 60.
      surse: DLRLC
    • figurat Căsuța lui moș Duță parcă mă privi deodată îngrozită, cînd soarele fu înghițit de nouri și ferestrele se întunecară. SADOVEANU, O. VI 513.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Hamza fu înțăpat pe cel mai gros Și mai nalt copac, Grecul mai gios. Crudă poruncă, moarte îngrozită! BUDAI-DELEANU, Ț. 172.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi îngrozi
    surse: DEX '09 DEX '98

îngrozi îngrozire îngrozit

  • 1. A produce sau a simți spaimă, groază; a (se) înspăimânta, a (se) înfricoșa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: speria înfricoșa înspăimânta 7 exemple
    exemple
    • Mă îngrozesc de moarte. BARANGA, V. A. 10.
      surse: DLRLC
    • Ei se îngroziseră de la o vreme de-atîtea cheltuiele. SBIERA, P. 139.
      surse: DLRLC
    • Cum văzu pe balaor că vine cu o falcă în cer și cu alta în pămînt drept spre el, în loc d-a se îngrozi... se repezi la dînsul și cu o lovitură de paloș îi reteză capul. POPESCU, B. II 18.
      surse: DLRLC
    • Ștefan-vodă d-auzea, De groază se îngrozea. TEODORESCU, P. P. 503.
      surse: DLRLC
    • M-am speriat degeaba. Vezi, cum te îngrozește un lucru de nimica! MIRONESCU, S. A. 103.
      surse: DLRLC
    • Pe Gheorghe îl îngrozi figura amicului său. VLAHUȚĂ, O. A. I 129.
      surse: DLRLC
    • Suleiman... îngrozise creștinătatea cu armele sale. NEGRUZZI, S. I 201.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + groază
    surse: DEX '09 DEX '98