9 definiții pentru îngrecare
Explicative DEX
îngrecare sf [At: DOSOFTEI, V. S. 237 / Pl: ~cări / E: îngreca] 1 Împovărare. 2 Graviditate. 3 Procreere.
îngreca [At: VARLAAM, C. II, 70/1 / Pzi: îngrec, (rar) ~ecez / E: ml *ingrevicare] (Îvp) 1 vt A împovăra. 2 vi (D. femei) A rămâne însărcinată. 3 vt A lăsa o femeie însărcinată. 4 vt A procrea.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îngrecà v. a îngreuna: ea se simte îngrecată ISP. [Lat. *INGREVICARE (din GREVIS = GRAVIS).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îngréc, a -á v. tr. (lat. *in-grévico, -áre, d. *grĕvis îld. grăvis, greŭ). Vechĭ. Îngreunez, fac gravidă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
ÎNGRECA vb. v. concepe, procrea.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îngreca vb. v. CONCEPE. PROCREA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
îngrecare s.f. (reg., înv.) rămânere cu sarcină, însărcinare, graviditate.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îngreca, vb. tranz. – A îngreuna, a rămâne gravidă. – Lat. *ingrevicare < lat. grevis, gravis „greu” (Șăineanu, Scriban; Felecan, 2011; MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îngreca, vb. tranz. – A îngreuna, a rămâne gravidă. – Lat. *ingrevicare (Felecan 2011).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||