ÎNFURCĂTURĂ 👉 ÎNFURCITURĂ.

ÎNFURCITURĂ, ÎNFURCĂTURĂ (pl. -turi) sf. Bifurcare, locul unde se bifurcă un drum, răspîntie: cînd sosiră la înfurcitura Bîscei... feciorul de împărat își opri armăsarul (ODOB.); la o înfurcătură de drumuri... vede apropiindu-se o ceată veselă de călăreți (CAR.) [înfurci].

înfurcătúră, înfurcături, (înfurcitură), s.f. (reg.) Bifurcație de drumuri: „Și la o vreme a ajuns la o înfurcătură de ulițe” (Bilțiu, 1999: 191). – Din înfurci.