ÎNFURCITURĂ, ÎNFURCĂTURĂ (pl. -turi) sf. Bifurcare, locul unde se bifurcă un drum, răspîntie: cînd sosiră la înfurcitura Bîscei... feciorul de împărat își opri armăsarul (ODOB.); la o înfurcătură de drumuri... vede apropiindu-se o ceată veselă de călăreți (CAR.) [înfurci].